Şi ce dacă pleacă Nokia?

Televiziunile, ziarele, Guvernul, toată lumea a descris plecarea Nokia de la Jucu ca pe o mare pierdere pentru economia naţională.

Eu nu sunt de aceeaşi părere, iar următoarele cifre dovedesc că statul român nu are de ce să fie devastat de această relocare.

Nokia a primit un ajutor de stat care însumează circa 12 milioane de euro. În plus, i-a pus la dispoziţie constructorului de telefoane-pocnitori un kilometru pătrat de teren în parcul industrial din comuna Jucu. În prezent, construcţia propriu-zisă, halele pe care le-a folosit Nokia, pot fi puse la dispoziţia altui investitor, deci ăştia nu sunt bani pierduţi. Ce a primit statul în schimb de la finlandezi? Impozitul pe profit plătit de Nokia în cei trei ani de activitate a fost de 20 de milioane de euro. La acestea se mai adaugă alte zece milioane de euro numai din taxele pe salarii ale celor aproape 2.000 de angajaţi. Dacă judecăm simplist, strict pe cifre, statul român şi-a recuperat investiţia şi a făcut şi ceva profit.

În plan extins, cifrele arată cam aşa: în 2010, Nokia a realizat o cifră de afaceri de 1,6 miliarde de euro, ceea ce înseamnă 1,3% din PIB şi circa 4% din exporturile României. Însă ca valoare adăugată în economie, Nokia nu a avut o contribuţie mai mare de 0,25% din PIB, pentru că finlandezii au importat componentele pe care le asamblau în România. Aşa că valoarea adăugată pe care a adus-o Nokia României este dată de crearea a 1.900 de locuri de muncă şi... cam atât. Acest lucru dovedeşte că România a reprezentat pentru constructorul finlandez doar o ţară cu forţă de muncă ieftină. Pe plan local, şocul va fi mai puternic. Piaţa imobiliară şi PIB-ul Clujului vor fi cele mai afectate. Încasările la bugetul local se vor diminua cu peste 30% după plecarea Nokia, însă, dacă va veni un alt investitor, şocul va fi ameliorat în scurt timp. În plan social este adevărat că vor creşte considerabil cheltuielile bugetului naţional şi local cu cei 1.900 de proaspeţi şomeri. România are nevoie ca de aer de investiţii străine care să aducă valoare adăugată în economie. Iar pentru a fi atractivi ne trebuie investiţii masive în infrastructură, taxare minimală, un cod fiscal predictibil pentru o perioadă de cel puţin zece ani şi un climat politico-economic stabil. Dacă le vom avea pe acestea, poate Mercedes îşi va reloca producţia din Ungaria la Cluj, IBM îşi va muta headquarterul la Târgu-Mureş, iar Procter&Gamble îşi va deschide câte o fabrică în fiecare parc industrial din România.