De ce se-nchid spitalele

Că nu sunt bani pentru a fi întreţinute. Serios?

N-or fi suficiente fonduri, de acord. Dar şi acei bani puţini sunt gestionaţi iresponsabil de o gaşcă de incompetenţi. N-avem bani de feşe şi seringi, dar aruncăm cu suta de milioane de euro într-un sistem informatic pe cât de mare, pe atât de prost. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a cheltuit aceşti bani pentru implementarea Sistemului Informatic Unic Integrat, un instrument care ar fi trebuit să uşureze munca angajaţilor din casele judeţene şi, mai ales, să elimine frauda din Sănătate. Sistemul era absolut necesar. Însă Casa, această bancă a Sănătăţii româneşti, ştia din 2008 că sistemul are hibe, şi cu toate acestea a plătit. De ce? Acum trei ani, s-a semnat acceptanţa de funcţionare, ceea ce înseamnă că s-a dat OK-ul pe un sistem defect, pentru ca firmele integratoare să-şi primească banii. Nimeni nu a fost tras la răspundere până în acest moment. De ce? Reforma în Sănătate nu se face închizând spitalele, şi aşa insuficiente şi prost dotate. Ci gestionând eficient fondurile destinate sistemului medical.

Premierul Emil Boc declara ieri la Pro Tv că ministrul Sănătăţii este un brav erou că şi-a asumat oprobriul public aplicând reforma în Sănătate. Reforma a început cu închiderea a 67 de spitale. "Spitalele desfiinţate erau simple centre de triere. Cele care rămân, să poată face intervenţii cum trebuie", a declarat premierul. Deci spitalele în faţa cărora au murit oameni, spitalele care s-au desfiinţat condamnând bătrânii bolnavi şi femeile gravide să moară cu zile până ajung la o altă unitate, erau simple centre de triere.

«În spitalele care vor rămâne, vom avea garanţia salvării vieţilor»", a mai comentat Boc. Oferiţi dumneavoastră această garanţie, domnule Boc? Sistemul medical românesc este tranchilizat. Agentul tranchilizant este incompetenţa managerială, proasta gestiune a resurselor, numirea pe criterii politice a directorilor de spitale, de case judeţene, de casă naţională. Apoi, Boc ne-a promis că vom trăi bine din 2012. Până atunci, însă, românii mor cu zile chiar dacă CNP-ul lor apare într-un sistem informatic de 100 de milioane de euro şi vor avea şi un card de sănătate în buzunar.