Ziariştii lui Băsescu

Camera video, pe faţa lui Traian Băsescu. Prim-plan. „Mă deranjează orgoliul, aroganţa presei de a le şti pe toate şi a face anchete", spune preşedintele României, împreunându-şi degetele de la mâini.

Cadrul se mută pe ziartista de la B1TV care-i lua interviul. Jurnalsita zâmbeşte cu toată gura şi dă din cap aprobator. Camera video se mută din nou pe şeful statului care continuă: „Presa judecă, anchetează, dă verdicte...e o chestiune de decenţă". Din nou prim-plan cu ziarista care zâmbeşte şi mai tare, cu dinţi, cum se spune în televiziune, şi aprobă mai abitir. De data asta vocal: „da, da! "

O asemenea flegmă trimisă direct în ochii presei de însuşi şeful statului a fost primită cu bucurie de ziarista care făcea figuraţie, într-un pseudo-interviu la Cotroceni. În loc să se ridice de pe scaun şi să plece acasă, în loc să îl contrazică şi să îi spună „ba nu, domnule Traian Băsescu, presa nu este arogantă dacă face anchete. Aceasta este menirea ei, să ancheteze, să descopere, să-şi informeze cititorii corect", a preferat să încaseze cu zâmbetul pe buze.

În România, jurnalsimul investigativ este pe moarte, mai ales la nivel central, unde foarte mulţi jurnalişti corupţi s-au strecurat prin redacţii. Ziariştii din presa locală, însă, urlă în fiecare zi dezvăluind ilegalităţile pe care le fac autorităţile în oraşele lor. Despre clanurile mafiote, despre poliţiştii corupţi, despre copiii maltrataţi în orfelinate, primarii care sifonează banii cetăţenilor, citim în fiecare zi. Şi aşa trebuie să fie! Este adevărat, de cele mai multe ori, poliţia şi justiţia închid ochii la aceste dezvăluiri. Dar se mai întâmplă şi ca o anchetă jurnalistică să conducă la demiterea sau arestarea vreunui corput. Şi atunci, cetăţeanul are de câştigat. Aceasta este satisfacţia jurnalistului, dragă colegă de la B1TV, nu un pseudo-interviu cu preşedintele-jucător.

Datorită jurnalismului de investigaţie cetăţenii acestei planete au putut afla, uneori la timp, alteori prea târziu, cine îi minte, cine îi fură, cine este corupt, cine le ucide taţii şi fraţii pe fronturile lumii, cine lasă oamenii să moară de foame şi lista ar putea continua. Jurnalismul de investigaţie a scos la lumină date, fapte, pe care justiţia, poliţia, clasa politică nu au reuşit. Bob Woodward şi Carl Bernstein au "desconspirat", aşa cum greşit vă exprimaţi, domnule preşedinte, operaţiunea Watergate. Au publicat pentru Washington Post şi au primit un premiu Pulitzer în 1973. Veronica Guerin, o jurnalistă irlandeză, sunt sigur că nu vă spune nimic, dar a fost asasinată pentru că şi-a făcut meseria. A scris despre traficanţii de droguri şi autorităţile corupte în Sunday Independent, în 1996. Jurnalistul turc Uğur Mumcu a dezvăluit legăturile dintre Partidul Muncitorilor din Kurdistan şi serviciile secrete din Turcia, sprijinul financiar al Iranului pentru PKK şi pentru toate aceste dezvăluiri, ziaristul a plătit cu viaţa, în 1993. Măcar din respect pentru memoria acestor jurnalişti, preşedintele ar trebui să aibă decenţă şi să tacă. Nu presa.

Ovidiu Marincea este redactor-sef adjunct ADS