Struţul şi SPP-istul

E frustrant să fii conştient de faptul că trăieşti într-o ţară unde mulţi dintre oamenii care trec pe lângă tine sunt mai dispuşi să-ţi dea o smetie-n gură pentru că te-ai uitat nu-ştiu-cum la ei decât să-ţi sară în ajutor în caz că ţi se întâmplă vreun abuz. Nimeni nu dă semne că-i pasă de celălalt... Ba mai mult, nimeni nu pare să priceapă că, dacă astăzi vecinului său i se face o nedreptate, mâine es

Când ni se apropie cuţitul de os, ieşim puţin în stradă, să mimăm democraţia, lăsându-i în fruntea noastră, într-un gest de supremă autodelegitimare, pe alţi şmecheri de doi bani. Nu gândim mai departe de ziua de azi.

Ce-i şi mai grav e că deseori ne complacem în abuzuri cu speranţa zadarnică a unui bine imediat. Aşa a făcut, probabil, şi SPP-istul de la Parlament care, la dezbaterea moţiunii de cenzură, a executat fără crâcnire ordinul ilegal de a interzice accesul invitaţilor într-o lojă a sălii de plen. Trei deputaţi, dintre care unul este chestor responsabil cu ordinea şi paza în Parlament, nu au reuşit să-l convingă pe posesorul de caschetă că n-are dreptul de a interzice accesul invitaţilor în lojă. A fost nevoie de o busculadă pentru a ceda...

Sigur, aceasta nu este singura situaţie în care SPP-iştii şi-au depăşit atribuţiile. Jurnaliştii care transmit corespondenţe de la diverse evenimente unde participă demnitari au simţit pe pielea lor – şi nu o dată – ce înseamnă mentalitatea de miliţian.

Dar de ce să ne mirăm!? În ultima vreme, şeful statului nici măcar nu s-a ferit de camerele de luat vederi atunci când şi-a asmuţit gărzile de corp împotriva jurnaliştilor prezenţi la diverse acţiuni. Pentru a folosi o expresie prezidenţială, „găozarii” sunt buni numai când le cântă în strună şi le gâdilă orgoliul celor care s-au folosit de presă pentru a ajunge la putere.

Privind lucrurile din alt unghi, putem vedea figura SPP-istului despre care am vorbit cam peste tot în societatea românească. Răul profund ce ne-a fost făcut nu constă atât în alimentarea continuă a corupţiei din ultimii 20 de ani, cât în distrugerea deliberată a simţului de solidaritate şi responsabilitate civică.

Sistematic, diverse clase sociale au fost întărâtate împotriva altora cu scopul de a distrage atenţia tuturor de la corupţia şi incompetenţa celor aflaţi la putere. Muncitorii au fost montaţi împotriva intelectualilor, funcţionarii publici împotriva magistraţilor, salariaţii din toate domeniile împotriva pensionarilor şi, în fine, poporul împotriva ziariştilor.

Straşnică strategie! Zic „straşnică” pentru că mulţi dintre noi dau dovadă că încă nu s-au prins că aşa stau lucrurile. Ei răspund exact pe placul celor care au conceput strategia – prin tactica struţului. Vom mai scoate vreodată capetele din mocirlă pentru a constata ce s-a întâmplat cu propriile posterioare? Greu de spus...