Sărbătorile foamei

României i s-au aprins beculeţele. O lună de zile, unii speră că noi o să ne uităm tâmp cum strălucesc ornamentele luminoase din oraşele ţării. O să fim ameţiţi, de la atâtea luminiţe. Personal, abia aştept ştirile din preajma Sărbătorilor cu oameni ajunşi la spital pentru că au băgat la burdihan o cisternă de sarmale. Închei paranteza. Ceea ce nu cred că o să uităm cu ocazia acestor Sărbători sunt cam urmatoat

...Ghetele cu găuri în tălpi şi cadoul minuscul. Moş Niculae nu mai e nici el în vână, sigur s-o fi împrumutat şi el de la Moş Crăciun pentru bani de benzină si  de medicamente. La cât de bătrân e, o avea ceva diabet sau o scolioză de la atâta cărat. Poate că a fost chiar disponibilizat, dacă o fi vorba de un Moş Niculae care a lucrat la stat.

Nici porcul parcă nu o să mai fie atât de mare, măcar să fie nişte unghii acolo de o piftie, chiar dacă unii pe timp de criză s-au îngrăşat destul de mult şi nu pe ultima sută de metri, ci au tot pus pe ei, în loc să găsească soluţii să scoată ţara din impas. Parcă şi creanga de brad o să fie mai veştejită, renii mai slăbănogi şi răpciugoşi iar Moş Crăciun tot mai impovărat de griji, nu neapărat de cadouri.

Când o să ne trezim din beţiile de Revelion, Sf. Vasile şi Sf. Ion, o să constatăm că ne aşteaptă un an şi mai aspru, fără nicio perspectivă şi fără nicio siguranţă a zilei de mâine. Deocamdată, să ne bucurăm de sărbătorile foamei şi să ne uităm la luminiţe, fără să ne lăsăm prostiţi şi în anul care vine.