Olimpiada domnului Oprescu

Clubul Diplomaților, azi, pe la ora 13.00. M-am dus la întâlnirea informală cu "liderii de opinie", convocată de primarul general al Capitalei. Aperitive, colegi de breaslă de toate vârstele, chelneri, blițuri, fețe albe de masă ca la nuntă, șușoteli, fum de țigară și clinchet de pahare.

Atmosfera relaxată a fost întreruptă, după câteva îmbucături și poante, de discursul dlui Sorin Oprescu despre starea orașului. Mucalit cum îl cunoaștem, edilul ne-a povestit ce s-a mai făcut, dar mai ales ce se va face.

N-o să intru în detalii. Oamenii informați probabil au aflat deja care sunt planurile Primăriei Generale. Pe termen scurt, mediu și lung. Dincolo de problemele curente (gen trafic, demolări, birocrație, mizerie, corupție) dl Oprescu nu se oprește din visat. Vrea autostradă suspendată, vrea zonă metropolitană, vrea să navigăm pe Dâmbovița până la Dunăre, vrea un centru istoric în care să se plimbe turiștii ca la ei acasă. Ce mai, vrea un București care să se-nvârtă după soare!

Și fiindcă toate aceste vise nu erau parcă de ajuns, primarul general s-a gândit să propună organizarea unei... Olimpiade. Bănuiesc totuși că una de vară, pentru că mi-e greu să-mi imaginez cum s-ar amenaja o pârtie de schi în Dealul Mitropoliei și-un patinoar în Piața Unirii. Dar, mă rog, în lumea viselor, orice este posibil!

Râdem, glumim, dar dl Oprescu vorbește serios. Dânsul chiar dorește să depună candidatura Capitalei României pentru a fi gazdă a jocurilor olimpice din 2020.

Evident, mulți bucureșteni s-ar putea întreba ce le trebuie lor Olimpiadă într-o urbe care, pe alocuri, arată ca o mahala din secolul trecut. În care dai, la tot pasul, peste șuți, maidanezi, aurolaci sau peste alte "noțiuni" specific românești. Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar! Cum ne spune un proverb din bătrâni.

Ei bine, să nu ne grăbim! Ideea de a organiza un asemenea eveniment pe malurile Dâmboviței nu-i, în sine, rea. Dacă va fi făcută cum trebuie, se prea poate ca inițiativa să ducă la o dezvoltare spectaculoasă a Bucureștiului. Dar nu-i așa, nu teoria ne omoară, ci punerea ei în practică.

Nici n-a deschis bine gura dom' doctor că jurnaliștii prezenți la șuetă au și început să cârcotească... Un confrate mai șugubăț se gândea, cu voce tare, dacă n-ar fi mai potrivit să organizăm Olimpiada de... Matematică. Altul găsea prilejul să ridice, din nou, problema lipsei unui centru internațional de presă. Că de-aia nu merg lucrurile la noi: n-au reporterii străini de unde să-și transmită corespondențele!

În fine, un comesean aducea contraargumentul irefutabil că, în spatele unei propuneri atât de minunate la prima vedere, nu se poate să nu se ascundă și niscaiva interese suspecte. Că, vorba aia, unde sunt bani mulți, își bagă coada și dracu', darămite afaceriștii veroși!

Ca să n-o mai lungesc, o să trag concluzia. Dacă nici "liderii de opinie" nu s-au entuziasmat de viziunea olimpică, să nu zic olimpiană a dlui Oprescu, atunci ce să ne mai așteptăm de la cetățenii de rând? Cei pentru care sportul ține loc de circ, dar nu și de foame!

P.S. Ziarul "Adevărul de seară" va demara, luni, o dezbatere pe tema propunerii ca Bucureștiul să găzduiască Olimpiada din 2020. Așteptăm opiniile dvs. pe care, cu siguranță, le va citi și dl Oprescu.