Duşmanul de zi cu zi

Nu era nevoie de scandalul „şpagă pentru secretarul de stat” şi nici de cel cu deja celebrul comisar Şoric de la Piatra Neamţ pentru ca românul de rând să simtă un profund dezgust faţă de instituţiile statului în care trăieşte. Ministerul de Interne nu a ieşit cu nimic mai prost din aceste tărăşenii decât Guvernul României în ansamblul său, Preşedinţia sau Parlamentul. Cine se iluzionează că vreuna este percepu

Profilul instituţiilor fundamentale ale statului român nu a fost nicicând atât de şifonat. Îndrăznesc să spun că nici măcar pe vremea comuniştilor. De acum înainte, imaginaţia fiecăruia dintre noi va zburda în voie pe tărâmurile corupţiei la nivel înalt.

„Dacă unui secretar de stat i se propune o şpagă de un milion de euro, oare cât o lua un ministru?”, se vor fi întrebând cei de lângă noi, care răsfoiesc ziarele în metrou sau în troleibuz. Justiţia cade şi ea în aceeaşi oală, cetăţeanul gândindu-se, pe bună dreptate, că nici procurorii şi nici judecătorii nu sunt străini de astfel de manevre.

Despre Poliţie, ce să mai vorbim!? Acum, spuneţi şi dumneavoastră ce sentiment vă încearcă atunci când treceţi pe lângă maşinile inscripţionate cu sloganul „Siguranţă şi Încredere”!

Apropo de siguranţă – de la o vreme, primesc pe adresa personală de e-mail, de la o societate comercială specializată, mesaje intitulate după cum urmează: „Fii pregătit!”, „Evită situaţiile neplăcute!”, „Ia-ţi un electroşoc sau un baston telescopic!”. Pentru a-şi produce efectul scontat, mesajele conţin şi fotografia unei femei prinse de gât de un răufăcător cu cagulă. Ea are ochii ieşiţi din orbite şi gura căscată în ceea ce pare a fi un urlet de disperare. Aşadar, sunt prevenit şi eu, ca şi mulţi alţi conaţionali de-ai mei, că într-o zi s-ar putea s-o păţesc dacă nu mă „echipez” în mod corespunzător. Eu ca eu, dar ar putea-o păţi şi persoanele apropiate, dacă rămân un ignorant şi nu le „dotez” aşa cum se cuvine.

Bun, dar atunci de ce virez lunar din salariu către stat sume importante de bani, sume care, alături de cele virate de dumneavoastră, formează bugetul ţării, buget din care se plătesc şi salariile poliţiştilor? O întrebare stupidă, nu-i aşa? Stupidă sau justificată, această întrebare poate fi extinsă şi la sistemul medical de stat, şi la cel de asigurări sociale. Ca plătitor de taxe şi impozite, când aţi beneficiat ultima dată de servicii medicale gratuite (fără a băga în buzunarele halatelor albe „mici atenţii”)? Aţi fi de acord, tot ca plătitor de nenumărate taxe şi impozite, ca soţia dumneavoastră să aibă grijă doar un an de nou-născutul membru al familiei pe care v-aţi întemeiat-o?

Iată doar câteva întrebări care-i rod zilnic pe români. Răspunsurile şi le dau singuri, iar şirul de inechităţi dezvăluit de aceste răspunsuri nu poate conduce la altă concluzie: statul este cel mai periculos adversar al propriilor cetăţeni.