Adevarul.ro

Radu Oprea, fost bursier al statului roman în Statele Unite, a fost concediat în septembrie dintr-o instituţie bugetară din cauza crizei. Performanţele şi pregătirea sa nu l-au putut salva. Radu a ajuns pe lista concedierilor pe baza criteriilor sociale impuse de actualul Cod al Muncii: era prea tânăr, prea neînsurat, nu-şi întreţinea nicio mătuşă bătrână şi nu avea copii.

Cele şase milioane de euro pe care statul român le-a cheltuit pe studiile unor tineri brilianţi pe care i-a trimis la şcoli înalte ca să se întoarcă în ţară şi să reformeze administraţia publică au picat în faţa unui argument pur social: nu contează cât ai învăţat, cât de deştept eşti şi ce ştii să faci, important este dacă treci de triajul impus de lege şi de sindicate. În cazul lui Radu Oprea, atât legea, Codul Muncii de acum, cât şi sindicatele, l-au pus în faţa unei grile socialiste. Mecanismul a fost următorul: legea a forţat angajatorul - în cazul acesta, Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret - ca la o concediere colectivă să ţină cont de criteriile impuse de contractele colective de muncă. Contractele, negociate de sindicate, au stabilit că, la o adică, primii care zboară sunt tinerii, apoi cei care nu au în întreţinere pe nimeni din familie şi care nu au copii. Radu le-a îndeplinit pe toate.

Una dintre modificările propuse în viitorul Cod al Muncii pus recent în dezbatere se referă tocmai la criteriile de departajare a salariaţilor la eventualele concedieri. Cele sociale, stabilite de sindicate, ar urma să se aplice doar „după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă". Paradoxal, cuvântul „performanţă", pe care te-ai aştepta să-l regăseşti în orice legislaţie a muncii, nu apare deloc în Codul Muncii aflat acum în vigoare. Nicăieri şi niciodată foştii şi actualii miniştri ai Muncii, guvernele, parlamentarii, patronatele ori sindicatele nu s-au gândit că undeva, măcar acolo unde se pune problema promovării, premierii sau chiar a concedierii, ar trebui să existe criteriul performanţei.

În schimb, în Codul Muncii de acum cuvântul „social" este pomenit de 24 de ori în următoarele combinaţii: „origine socială", „protecţie socială", „promovarea intereselor sociale", „măsuri sociale de sprijin", „solidaritate socială", „dialog social", „pace socială", „apărarea intereselor sociale", „parteneri sociali". Simpla enumerare a acestor sintagme arată o mentalitate care stăpâneşte peste tot ceea ce înseamnă „muncă" în România.
Şi încă actualul Cod al Muncii este unul progresiv faţă de cel avut până în 2003. Este greu de crezut, dar Codul Muncii vechi, care a făcut regulile între decembrie 1989 şi martie 2003, începea aşa: „în România, desfiinţarea pentru totdeauna a exploatării şi asupririi omului de către om, dezvoltarea impetuoasă a forţelor de producţie şi generalizarea relaţiilor de producţie socialiste, aflate într-un proces continuu de perfecţionare, aşază munca - principalul factor de progres şi civilizaţie - pe cea mai înaltă treaptă a valorilor sociale".

Un an mai târziu după ce a renunţat "să mai generalizeze relaţiile de producţie socialiste", Guvernul României trimitea afară la învăţătură 148 de tineri pe care să-i aducă în ţară ca vectori ai schimbării. Şase ani după aceea îl dădea pe unul dintre ei afară, pentru că nu apucase să schimbe toate regulile. Radu Oprea şi cei ca el nu au plecat şi încă le mai aşteaptă.