Cititorii lui Liiceanu şi votanţii lui Băsescu

O știre mică, postată aici de colegii mei de la "Adevărul de seară" din Brașov, a făcut azi o audiență de invidiat. În doar câteva ore, textul fusese deja citit de peste 3.200 de ori. Nu, nu e vorba de vreun scandal sexual, de vreo crimă sângeroasă sau de cine știe ce boroboață comisă la poalele Tâmpei de vreun Cătălin Botezatu sau vreo Monica Columbeanu. Dimpotrivă.

Dacă ne luăm după titlu ("Şi Gabriel Liiceanu se leapădă de Traian Băsescu!") am spune că o chestie atât de serioasă ca relația dintre un filosof și președintele țării nu poate suscita interesul maselor largi de cititori de pe internet. Ei bine, ne-am înșela! Nu doar că oamenii dau buzna să citească, dar se și reped să comenteze. Dar să-i dăm cuvântul dlui Liiceanu.

Invitat la o televiziune brașoveană, distinsul discipol al lui Constantin Noica a declarat: "Eu am fost de acord cu Băsescu când a condamnat în 2006 comunismul. M-am recunoscut în gestul lui. Atunci Băsescu a devenit preşedintele meu, nu eu am devenit intelectualul lui. Însă când acelaşi om care condamnă comunismul vine şi spune la o emisiune că dacă Ceauşescu ar fi condus România doar 10 ani ar fi fost un preşedinte mare, atunci mă îndepărtez de el, pentru că asta înseamnă că nu ştie ce a condamnat".

Bun, reacțiile sunt diverse. Mihai scrie că "domnul Liiceanu nu a înțeles sensul declarației președintelui, care este următorul: dacă Ceaușescu ar fi fost președinte numai 10 ani ar fi fost mai bine pt. România, deoarece nu se ajungea la dictatură". Telectual deplânge faptul că filosofului "i-a luat ceva timp" să-și dea seama de asta. Dina e și mai directă: „Pe mine mă miră că, pe Dvs., domnule Liiceanu v-a deranjat această declarație nevinovată a Președintelui, în schimb nu luați poziție împotriva pornirilor dictatoriale ale dumisale, împotriva modului scandalos în care își promovează și acoperă neamurile și mai ales a faptului că este un fost nomenclaturist al statului comunist".

Bogdan e de părere că "și Băsescu, dacă ar fi fost președinte un singur mandat, nu am fi ajuns la manifestarea discreționară a puterii și a exceselor despotice". Iar Gili punctează: "interesant este că domnul Liiceanu nu a observat până la această declarație incoerențele de fond dintre declarațiile și faptele domnului Băsescu, incoerențe care mi se par mult mai grave decât recunoașterea , iată și pe această cale a declarațiilor verbale, a faptului că între Traian Băsescu și Nicolae Ceaușescu există o asemănare structurală, dar și ideologică în același timp".

În fine, să n-o mai lungim, comentariile arată că avem mulți cititori cel puțin la fel de inteligenți ca noi, ca să parafrazez sloganul "cațavencilor". Evident, cu excepții. Cum este opinia lui Grivei care scrie (cu majuscule, să înțeleagă tot poporul!) că "APRECIEZ STATURA DUMNEAVOASTRĂ CULTURALĂ DAR Î-MI (sic!) PARE RĂU CĂ NU A-ȚI (sic!) ÎNȚELES SENSUL SPUSELOR LUI BĂSESCU".

După cum se poate constata, cititorul cu pricina nu pare să-și fi însușit nici manualul de gramatică de clasa a șaptea, darămite operele școlii de la Păltiniș. Asta nu-l împiedică să aibă însă o foarte hotărâtă poziție politică.

În fond, așa-i în democrație: nu trebuie să-l fi citit pe Kant ca să ai drept de vot!