Cheia franceză

În momentul în care evaluările tehnice dădeau ca sigură trecerea României în spaţiul Schengen, partenerii francezi ne-au trântit uşa în nas. Pierre Lellouche, secretarul de stat pentru Afaceri Europene al guvernului de la Paris a declarat fără menajamente că va solicita amânarea aderării României la Schengen legând acest lucru de rezultatele raportului privind progresele Justiţiei din România.

Domnul Lellouche spunea acum câteva luni că nu mai suportă să vadă romi cerşind pe străzile Parisului. El a făcut cărare la Bucureşti lansând avertismente peste avertismente guvernanţilor români. Apoi a izbucnit scandalul expulzării ţiganilor, în urma căruia Franţa a ieşit foarte şifonată din confruntarea cu Comisia Europeană. Dar, roata se învârte. Pierre Lellouche ameninţa că incapacitatea guvernului român de a rezolva problema ţiganilor ar putea fi penalizată prin reducerea fondurilor europene. Iată că, până la fondurile europene, Parisul ne loveşte cu cheia franceză în cap.

Condiţionând aderarea la Schengen de Mecanismul de Control şi Verificare pe Justiţie, Franţa ne scoate din cărţi. „Susţineţi că ţiganii sunt o problemă europeană, atunci vă dăm noi o problemă europeană de nu o s-o duceţi", au zis francezii. Partenerul nostru strategic şi-a arătat colţii şi acum vedem cum intrarea în spaţiul Schengen ne scapă printre degete. Era unul dintre puţinele proiecte pe care România le putea duce la capăt.

Acum perspectivele sunt altele. Ratarea integrării în Schengen ar fi un şoc nu atât pentru populaţie, cât pentru autorităţile de la Bucureşti care şi-au asumat obiectivul. Cine va plăti? Curtea Constituţională, pe pariu?