A lua sau a nu lua şpagă

Vorbeam deunăzi cu un prieten despre cum s-or fi simţind în aceste vremuri vameşii care nu au primit niciodată şpagă. Oricât de nemiloşi ar fi unii cu breasla împricinată, trebuie să admitem că există poliţişti de frontieră şi lucrători vamali care nu s-au pretat la fapte de corupţie. Despre unul, căruia i s-a dus vestea printre colegii săi, am auzit eu însumi. Omul ar fi fost trimis, pe banii statului român, să urm

Acum să nu râdeţi, dar mi s-a spus că tipul este atât de corect încât nu s-a mai ajuns cu banii şi a fost nevoit să-şi refinanţeze creditul făcut la nu-ştiu-ce bancă.

Dar cum se-ntâmplă la români, după telenovela cu ridicarea vameşilor de către „mascaţi” şi urcarea lor în elicoptere, au apărut o droaie de bancuri. Nu mă pot abţine să nu vă spun măcar unul, pe care-l găsesc de-a dreptul savuros.

Carevasăzică, la „congresul vameşilor” englezul se mândreşte în faţa colegilor că, într-o lună, şi-a luat vilă cu piscină în cel mai bun cartier din Londra. Francezul se laudă şi el că, într-o lună, şi-a luat un castel impresionant pe Valea Loarei. Vine rândul românului care spune că într-o lună şi-a luat BMW, la care toţi ceilalţi se uită cu milă la el. Vameşul român, vizibil deranjat, le spune celorlalţi: „Haideţi băieţi, BMW este totuşi o fabrică măricică, nu!?”

E limpede, astfel de bancuri mai bat câte un cui în sicriul credibilităţii celor care muncesc la punctele de frontieră. Fără a le plânge de milă, vă mărturisesc că, dacă aş fi în locul lor (adică al celor corecţi), mi-ar fi ruşine să ies din casă. Practic, etichetele „corupt”, „mafiot”, „nemernic” au fost lipite straşnic pe uniformele gri ale funcţionarilor în cauză.

Acum însă, haideţi să vedem unde este problema de fond! La vameşi sau la politicieni? Eu cred că la aceştia din urmă. Ei au întreţinut un sistem putred şi foarte profitabil pentru propriile buzunare. Acum nu fac altceva decât să joace teatru cu anticorupţia, pregătind pe din dos noile cordoane de alimentare cu bani negri a conturilor din străinătate.

Noi privim cu gura căscată la spectacolul de lumini şi umbre al „anticorupţilor” şi ne amuzăm de vameşii plouaţi care acum stau cu coada-ntre picioare şi nu ştiu cum să-şi mai ascundă feţele între gulere şi chipie. Între timp, alţii prosperă...

Dar ăsta-i preţul complicităţii cu un sistem cangrenat şi aici mă refer la cel politic! Complicitatea este şi a noastră, a spectatorilor de „mari” descinderi televizate. Mulţi ne-am lehămisit şi n-am mers la vot atunci când trebuia să o facem.