Viaţă sportivă

Vechea mea pasiune pentru sport mă mai încearcă uneori.

Cum ar putea fi altfel când mi se oferă spectacolul, extrem de rar, al revenirii pe teren a trei mari campioni, care păreau a se fi retras definitiv?

O revenire la nivelul dinainte, ca şi cum n-ar fi lipsit din competiţii nicio zi, şi, încă, în condiţiile în care sportul evoluează mai rapid ca niciodată. Nu spunea Federer că tenisul de azi este „alt joc" decât acela, nu de pe vremea lui Laver şi nici chiar a lui Sampras, ci din urmă cu doi sau trei ani? Fenomenul merită un scurt comentariu. Nu pe plan sportiv, ci pe plan moral.

E vorba, mai întâi, de Clijsters, tenismena din Belgia, fostă numărul unu mondial, absentă patru ani de pe teren, timp în care a şi născut. A venit, a văzut, a învins. Şi nu oriunde sau pe oricine.

La US Open, unul din cele patru turnee anuale de Grand Şlem, la care a câştigat finala contra numărului unu mondial actual, americanca Serena Williams, adevărată forţă a naturii. Exemplul i-a fost urmat de cealaltă tenismenă din Belgia, şi ea fostă numărul unu mondial, Henin. Ajunsă în finala primului turneu la care a participat, după doi ani de pauză, pierde la mustaţă în faţa, cui credeţi?, a lui Clijsters, pentru ca după câteva zile să intre în finala Australian Open, primul dintre turneele de Grand Şlem ale anului, după un parcurs perfect, unde se înclină în faţa aceleeaşi Serena Williams.Al treilea come-backs este al patinatorului artistic Plushenco, rusul retras acum patru ani şi revenit ca să câştige superb titlul european.

L-aş adăuga pe Michael Schumacher, septuplul campion din Formula 1, care revine şi el, la 41 de ani şi după trei de întrerupere, dar care n-a disputat încă nicio cursă.

Ce dovedesc aceste extraordinare come-backs-uri? Desigur, înainte de orice, că toţi sportivii în discuţie sunt nişte talente uriaşe. În al doilea rând, că posedă o la fel de uriaşă ambiţie de a redeveni ei înşişi, de a se situa din nou la înălţimea la care performanţele lor de ieri le dăduseră dreptul.

Dar mai trebuie să fie o explicaţie a succesului lor atât de neobişnuit: sunt absolut sigur că, în anii de întrerupere, toţi trei au dus o viaţă exemplară. Ca şi cum ar fi intrat în fiecare zi pe teren. Nu ştiu dacă şi cât s-au antrenat şi nici de ce ar fi făcut-o, mai ales imediat după retragere. Dar o viaţă sportivă au dus neîndoielnic. Ceea ce ar trebui să dea de gândit acelor sportivi care nu duc o astfel de viaţă nici măcar în vârf de carieră.