Cenuşa globalizării

S-ar zice că e de ajuns să ne plângem sau să ne speriem de ceva pentru ca fenomenul cu pricina să se dovedească neadevărat sau măcar discutabil.

Niciodată înainte nu s-a consumat atâta cerneală (vorba vine!) decât de vreo doi ani încoace pe tema încălzirii globale. Ei bine, am avut parte, de doi ani încoace, de cele mai grele şi lungi ierni din ultimele decenii. Acum trei ani, magnoliile au înflorit la Paris la sfârşitul lunii februarie. Ţin minte că le priveam, în Bois de Boulogne, şi mă întrebam dacă nu visez. Anul acesta am văzut primii boboci la mijlocul lui aprilie. Între timp, un fost ministru al culturii din Franţa a publicat o carte care a stârnit un enorm scandal ştiinţific, intitulată „Impostura climatică". Nu e nevoie să vă spun ce scrie în ea. Fireşte că la originea încălzirii, ca, de altfel, şi a răcirii climei (în funcţie de opiniile savanţilor) stă fenomenul, cunoscut tuturor, al globalizării (doar francezii îi zic mondializare).

Ce vreţi fenomen mai global decât clima? Nici n-am apucat bine să ne lăudăm cu efectele pozitive ale globalizării şi s-a trezit dintr-un somn de un veac şi jumătate un amărât de vulcan din Islanda care a demonstrat cât se poate de clar că globalizarea comportă mai multe dezavantaje decât avantaje. Trăsurile de pe vremea lui Napoleon n-au fost, se pare, stânjenite de cenuşa aruncată în aer de acelaşi vulcan . În schimb, avioanele noastre, care fac lumea actuală foarte mică, au fost obligate să rămână la sol cinci zile, timp în care zeci de milioane de turişti, oameni de afaceri, sportivi şi-au petrecut ore multe pe aeroporturi iar companiile aeriene au pierdut miliarde de euro.

Vă mai pot oferi un exemplu din aceeaşi categorie. Gripa porcină. Să nu-mi spuneţi că ea s-a dat atât de tare la om fiindcă porcul are genomul cel mai apropiat de al omului! Esenţialul constă în răspândirea ei globală. Aţi înţeles legătura. Dacă lumea nu făcea un tot (era să zic un glob), nici măcar n-am fi aflat că în Mexic există o localitate numită Gloria, unde o fermă de porci a declanşat o epidemie devenită, în câteva săptămâni, planetară.

Cu ajutorul neprecupeţit al mass-mediei globale, care a transformat epidemia în panică, toate ţările lumii au cheltuit sume uriaşe ca să creeze şi să difuzeze un vaccin adecvat. Până la urmă, s-a constatat că mor mult mai puţini oameni din cauza gripei porcine decât din cauza celei umane. Celebritatea, ca pionierat, a Gloriei mexicane s-a topit în clipa în care lumea a aflat (iar în lumea globalizată totul se află prin propagare instantanee sau, într-un limbaj la modă, în timp real) că la Gloria nu s-a înregistrat niciun singur deces din cauza vecinilor noştrii, porcii.

Şi uite-aşa ne-am trezit că ne cade în cap cenuşa globalizării.