Un om serios nebăgat în seamă

Guvernatorul BNR a spus lucrurilor pe nume. Nu pare să-l fi luat cineva în serios.

Pentru cine a urmărit, de-a lungul timpului, felul de a vorbi în public al
d-lui Mugur Isărescu, cuvintele rostite zilele trecute vor fi părut şocante. Şi chiar sunt. Citînd „un foarte bun prieten al României, o personalitate în lumea finanţelor", dl Isărescu a rezumat astfel situaţiunea politică: „Măi, voi chiar nu aveţi ce să faceţi?". Şi a mai spus, pe de-a dreptul, vorba populară că „gura bate fundul". Şi, mai ales, a sintetizat ce e de făcut: „Politicienii asta dezvoltă, nu? Arta dialogului, asta e meseria lor. Cine nu ştie să dialogheze poate să meargă acasă şi să nu ne scoată pe noi din casă".

Pentru un şef de bancă centrală, oriunde în lume, asemenea intervenţii sunt excluse. Guvernatorii băncilor naţionale vorbesc rar şi complicat, atenţi fiind la orice cuvânt şi la orice posibilă interpretare, pentru că tot ce spun ei poate declanşa reacţii pe pieţele financiare. Aşa că preferă, de cele mai multe ori, să se exprime vag şi lemnos, astfel încât oamenii „de rând" să nu priceapă mare lucru. (Circulă o vorbă celebră a lui Alan Greenspan, fostul şef de la Federal Reserve: „Dacă aţi înţeles ce am spus, înseamnă că m-am exprimat greşit"). Şi totuşi, de această dată, dl Isărescu a spus lucrurilor pe nume, după ce, cu câteva zile în urmă, mai avusese o intervenţie publică în termeni clari: economia se prăbuşeşte sub presiunea conflictului politic, e nevoie de soluţii. Guvernatorul BNR a avut, de-a lungul timpului, un rol inestimabil în menţinerea unui echilibru în finanţele României şi are o mare cotă de încredere. E, de fapt, printre puţinii oameni serioşi şi competenţi din peisajul nostru public. Absurdul în care trăiesc politica şi societatea românească e dovedit, între multe altele, şi de faptul că avertismentele d-lui Isărescu aproape n-au fost băgate în seamă. Niciun politician de vârf n-a găsit cu cale să comenteze în vreun fel cuvintele guvernatorului sau măcar să spună că a luat notă de ele. (Altminteri, conform ritualului de ţaţe gureşe instaurat în politica noastră, dacă cineva de la putere spune un fleac, în jumătate de oră plouă cu declaraţii dinspre opoziţie; şi viceversa). Nici vajnicele noastre televiziuni n-au dezbătut gravitatea situaţiei, pentru că poveştile astea cu creşterea cursului şi cu împrumuturile la dobândă ridicată sunt considerate plicticoase, nu fac rating: e mai la îndemână să „investighezi" pe sub poalele oricum ridicate ale vieţii politice decât să te străduieşti să pui pe agenda publică temele majore.

Dl Isărescu a mai spus două lucruri cu totul banale: că e nevoie de dialog şi că depindem de pieţele internaţionale, pentru că avem o economie deschisă. Spuse de domnia-sa în actualul context politic, ar trebui să aibă o mare greutate. Dar politicienii români au ajuns la un război total, nu visează altceva decât să se excludă din viaţa politică şi se ameninţă reciproc cu puşcăria. Unde ar mai fi loc de dialog? Poate, după ce prăbuşirea economică se va agrava, vor ajunge în vreun fel la „pupat toţi Piaţa Endependenţi", dar nu mai mult de-atât. Cât despre economia deschisă, e un concept prea complicat pentru cei mai mulţi dintre ei: lumea noastră politică trăieşte cu impresia că cine ajunge la putere poate face ce vrea, împarte banii după cumetrii şi veresii şi cam atât.

Într-o asemenea situaţie, nici măcar guvernatorul BNR nu reuşeşte, din păcate, să-i trezească pe puştii ăştia inconştienţi care se joacă de-a războiul politic pe socoteala noastră. Şi mai e o problemă: nu există o presiune publică asupra politicienilor. Cetăţenii nu-i cer Guvernului să guverneze, ci, în bună parte, se lasă antrenaţi în lupta politică şi chibiţează de pe margine, fac galerie pentru unii sau pentru alţii. O să continuăm cu politica-spectacol până se va prăbuşi totul în jurul nostru.

Mircea Vasilescu este redactor-şef al revistei „Dilema Veche" şi în fiecare joi semnează această rubrică în ziarul „Adevărul".