Traian Băsescu a trecut în opoziţie?

Acum, când sunt la putere şi vor trebui să guverneze, nu să-şi dea cu părerea pe la televiziuni, e cu totul altceva.

Premierul desemnat a declarat că vrea să aibă cu preşedintele „o relaţie corectă, instituţională". Va fi posibil?

Nu mai departe de acum câteva săptămâni, preşedintele Băsescu a trimis liderilor opoziţiei o scrisoare în care le propunea să accepte modificarea Constituţiei, oferindu-şi în schimb demisia înainte de încheierea mandatului, astfel încât alegerea unui nou preşedinte să aibă loc în noiembrie, în acelaşi timp cu alegerile parlamentare. Victor Ponta a rupt atunci, teatral, scrisoarea în public, iar Crin Antonescu a declarat că Traian Băsescu îşi poate da demisia oricând, n-are decât. Acum câteva săptămâni, aşadar, era exclusă orice punte de comunicare între Preşedinte şi Victor Ponta. La anunţarea guvernului, în calitate de premier desemnat, dl Ponta a spus ceva normal şi corect: că vrea să aibă cu Palatul Cotroceni o relaţie instituţională.

Dar va fi posibil? Pe margine, o sumedenie de oameni (comentatori, simpli cetăţeni, forumişti sau membri ai USL) îşi freacă mâinile de plăcere şi anunţă că „era Băsescu s-a încheiat". De multă vreme, USL cântă refrenul suspendării preşedintelui cu toate ocaziile, pe la toate televiziunile şi la toate întrunirile. Visul că ar putea da de pământ cu Traian Băsescu a fost, de altfel, principalul liant al partidelor de opoziţie: se ştie că oamenii acţionează uniţi atunci când au un „duşman comun". Acum, când sunt la putere şi vor trebui să guverneze, nu să-şi dea cu părerea pe la televiziuni, e cu totul altceva. Tema suspendării s-ar putea să cadă de la sine, căci partidele din USL vor avea alte preocupări. Şi nici n-ar fi în interesul Guvernului ca România să rămână, brusc, fără preşedinte. N-ar folosi la nimic dacă, să zicem, Traian Băsescu ar fi suspendat, iar interimatul la Cotroceni ar fi asigurat de Vasile Blaga. Aşa încât intenţia lui Victor Ponta de a avea o relaţie instituţională corectă cu şeful statului sună ca o promisiune. Totul e să poată stăpâni cohorta de activişti şi simpatizanţi ai USL pe care i-a hrănit atâta timp cu iluzia că „va scăpa ţara de Băsescu".

De partea sa, Traian Băsescu va trebui să accepte jocul corect al relaţiei instituţionale pe care i l-a propus premierul desemnat. Nu e sigur că va fi în stare. De atâtea ori a dovedit că nu e capabil să se abţină de la comentarii, înţepături, băşcălii şi atacuri la adresa adversarilor politici. Va putea să se abţină acum? Sau a trecut în opoziţie? N-ar fi nimic nou: pe vremea guvernării lui Călin Popescu-Tăriceanu, s-a consumat într-un mod inutil şi penibil multă energie din cauza permanentelor contre prezidenţiale la tot ce făcea executivul. Cu un PDL dezlânat şi - deocamdată - perdant, văzându-i la putere pe cei „322" cu care s-a războit acum câţiva ani pe tema suspendării, preşedintele e într-o poziţie cu totul inconfortabilă. Ar trebui să dea uitării toate conflictele şi râcile trecutului şi să se comporte strict instituţional. Nu-i va fi uşor. Aşa cum nici liderii USL - cu toate bunele intenţii anunţate de Victor Ponta - nu vor reuşi să treacă rapid de la vorbele mari spuse pe la talk-show-uri la faptele concrete pe care le presupune actul guvernării. Timpul e scurt, principalele puncte din programul de guvernare sunt deja fixate de acordul cu FMI, de relaţia cu Comisia Europeană, de problemele rămase nerezolvate din guvernările anterioare. Deci e relativ clar ce ar avea de făcut. Peste asta, dacă ar reuşi să funcţioneze „instituţional" în relaţia cu preşedintele, ar fi deja o veste bună. Dar nu cred că e cazul să ne facem iluzii. Otrava din mediul politic românesc nu se stinge atât de uşor.

Mircea Vasilescu este redactor-şef al revistei „Dilema Veche" şi în fiecare joi semnează această rubrică în ziarul „Adevărul".