TVR, jucăria tuturor

ANAF a blocat conturile TVR. Conducerea TVR spune că instituţia nu-şi mai poate continua activitatea. Şi noi, telespectatorii?...

Într-o ţară în care Fiscul are probleme în a colecta impozitele şi taxele, în care au existat atâtea scandaluri de corupţie cu funcţionari şi vameşi implica şi, în care datornici mai mari sau mai mici «se descurcă» şi scapă de datorii sau măcar le reeşalonează, vestea că ANAF a blocat conturile TVR nu poate fi luată în serios. Aşa încât, pe bună dreptate, a fost interpretată ca un mijloc de presiune politică. Mai ales că s-a schimbat guvernul şi experienţa ne arată că, la fiecare schimbare de putere, TVR trebuie să înveţe să danseze după altă muzică. Desigur, fiscul are argumentul faptelor: da, TVR are datorii. Numai că, în ţărişoara noastră unde totul se relativizează şi se compară cu capra vecinului, oricine poate spune că „instituţia cutare are datorii şi mai mari" sau că „firma lui cutare are şi ea datorii şi nu i-a blocat nimeni conturile". De fapt, asta e marea problemă: totul e relativ, principiile şi rigoarea sucombă imediat în faţa detaliilor.

Din 1990 încoace, TVR a fost privită de politicieni ca o simplă jucărie bună de utilizat pentru a ne duce de nas la urnele de vot într-o direcţie sau în alta, pentru a-şi „face imagine" sau pentru a-şi plasa oamenii în posturi. Începând cu legea de funcţionare - care construieşte Consiliul de Administraţie pe baza algoritmului politic, făcând astfel televiziunea publică dependent de putere - şi sfârşind cu micul sau marele trafic de influenţă prin care se aranjează emisiuni, angajări, prezenţa în studio a unora şi trecerea altora pe lista de persoane „neagreate", TVR a fost şi rămâne în bună măsură la dispoziţia toanelor politice ale momentului. În rest, funcţionează după zicala strămoşească „omul sfinţeşte locul". În ultimii ani, am văzut la TVR şi emisiuni foarte bune, şi rebuturi. Uneori, a încercat să se inspire de la suratele ei comerciale ca să facă audienţă şi nu prea i-a ieşit. Alteori, aducându-şi aminte de misiunea sa publică şi folosindu-şi inteligent bunii profesionişti pe care îi are în portofoliu, a asigurat, în peisajul audiovizual, un punct de echilibru şi le-a dat oamenilor preocupaţi de altceva decât de scandalurile politice şi de decolteurile momentului ocazia să vadă programe de calitate. Blamată adesea zgomotos  şi la grămadă pentru că „e sluga puterii" sau că pierde audienţă în favoarea posturilor private, televiziunea publică şi-a păstrat, totuşi, o anume seriozitate. Măcar prin emisiunile câtorva realizatori foarte buni şi-a păstrat şi un ton ceva mai sobru al emisiunilor de actualităţi. Dacă vreau să aflu cu adevărat ce se întâmplă în jurul meu şi să înţeleg care sunt temele relevante ale zilei, prefer să mă uit la „Ora de ştiri" şi la „Ora de business" de pe TVR 2 decât la orice alt post autointitulat „de ştiri" care trage toată ziua de câteva subiecte morbide şi arde gazul în talk-show-uri ca o supă lungă cu aceiaşi invitaţi care dau din gură pe orice temă.

În aceste condiţii, ANAF s-ar putea să aibă dreptate dacă pornim de la adevărul cifrelor: da, TVR are datorii. Dar rigoarea agenţiei fiscale - taman acum, când s-a schimbat guvernul - e cusută grosolan cu aţă albă. TVR a tot avut datorii, de ani întregi, şi s-au şters mereu. Şi o să mai aibă, pentru că nu se reformează şi nici nu e lăsată să se reformeze. E privită în continuare drept jucăria preferată a politicienilor. Cel mai rău însă este că noi, telespectatorii, nu contăm deloc în povestea asta.

Mircea Vasilescu este redactor-şef al revistei „Dilema Veche" şi în fiecare joi semnează această rubrică în ziarul „Adevărul".