Plagiatul revine, dar mai contează?

Dovedit într-un mod impecabil de Comisia de etică a Universităţii din Bucureşti, plagiatul lui Victor Ponta rămâne agăţat în chichiţe juridice. Mai contează?

Toate documentele care demonstrează că premierul a plagiat se găsesc pe site-ul Universităţii (www.unibuc.ro), atât de clar şi riguros aşezate încât orice absolvent de liceu (fie el şi picat la bac) poate constata singur că teza de doctorat a lui Victor Ponta conţine fragmente ample copiate din alte lucrări.

Victor Ponta declarase, cândva, că dacă se dovedeşte că a plagiat, renunţă la titlul de doctor. S-a dovedit, dar dumnealui nu renunţă. Bănuiesc că habar nu are ce înseamnă, nu i-a păsat de titlu nici când l-a luat (o fi vrut doar să mai „bifeze" un ornament, că dă bine), nu-i pasă nici acum. Nu dă două parale pe cercetare ştiinţifică, performanţă intelectuală şi alte prostii de-astea.

Nici nu-şi dă seama (sau nu-i pasă) că, în Europa, niciun lider important n-o să mai vrea să aibă de-a face cu el şi că singura soluţie ar fi să demisioneze, cum au făcut preşedintele Ungariei şi ministrul german al Apărării, prinşi şi ei cu furtişagul intelectual. Dar n-o să demisioneze: atâta timp cât face mişto (chestie în care şi-a „luat diploma" în studiourile Antenei 3 de la maeştri ai bălăcărelii precum Badea, Ciutacu şi Gâdea) de Viviane Reding şi de Angela Merkel, iar despre presa străină crede că e manipulată de Băsescu şi de securiştii lui Ceauşescu, Europa îi provoacă doar dureri acute în cot.

Şi-atunci, de ce ar demisiona? Ar fi obligat s-o facă dacă în România opinia publică ar fi mai fermă în privinţa plagiatului. Dar nu e. E adevărat, comunitatea academică a protestat, o parte a publicului şi-a arătat indignarea, dar nu-i suficient. În cele mai recente sondaje, o bună parte a cetăţenilor zice că are încredere în el. Ce să le faci? Să-i întrebi, într-un sondaj, dacă au încredere într-un premier care a obţinut titlul de doctor furând? E riscant să pui o asemenea întrebare: mă tem că mulţi ar răspunde că da sau că nu-i interesează. Ar trebui, totuşi, să-i intereseze.

Nu doar în virtutea zicalei „cine fură azi un ou, mâine va fura un bou", ci şi pentru că, dacă vrem ca fiii şi nepoţii noştri să nu mai trăiască într-o ţară în care „băieţii deştepţi" fură, iar amărâţii aşteaptă să „le dea" statul (pensii, salarii, ajutoare, căldură, gaze...), avem nevoie de mai multă cinste, de oameni de ştiinţă care prin cercetările lor să facă o ţară mai bună şi mai civilizată, avem nevoie de profesori adevăraţi care să pregătească generaţiile viitoare (inclusiv politicieni mai buni), avem nevoie de şcoli şi de universităţi bune. Iar astea nu se pot face cu premieri şcoliţi în studiourile TV, nici cu vorbăreţi iresponsabili care nu ştiu să guverneze. Dar poţi să le explici pensionarilor şi şomerilor de azi că, dacă vor o viaţă mai bună pentru ei sau măcar pentru copiii şi nepoţii lor, trebuie să ceară demisia unui premier dovedit ca plagiator? Şi că asta e, într-un fel, mai important decât ieşitul în stradă pentru creşterea salariilor cu câteva procente?

Acum, soarta doctoratului lui Victor Ponta se va poticni în mărunţişuri juridice şi procedurale. Senatul Universităţii din Bucureşti a decis că va trimite o scrisoare Ministerului Educaţiei prin care îi va solicita să ia act de probele privind plagiatul şi să ia măsurile legale. Doamna Ecaterina Andronescu şi-ar putea asigura o retragere glorioasă din politică luându-i titlul de doctor şefului său, dar o vedeţi făcând asta? Aşadar, rămâne cum am stabilit: mai contează plagiatul lui Ponta?...

Mircea Vasilescu este redactor-şef al revistei „Dilema Veche" şi în fiecare joi semnează această rubrică în ziarul „Adevărul".