Otrava publică

Preşedintele Traian Băsescu a revenit la Cotroceni, dar lucrurile nu au revenit la normal. „Se duce dracului rapiţa“ în continuare.

În politica românească şi în viaţa publică, lipsa de raţiune a atins cote absurde. Cele aproape două luni de brambureală n-au folosit nimănui. Traian Băsescu a recâştigat un pic de popularitate (dar la ce-i mai foloseşte?), USL a pierdut în sondaje şi acum nu mai are încotro, va trebuie să şi guverneze un pic.

Coabitare? În teorie e posibil, dar protagoniştii celor două tabere şi-au spus lucruri prea grave ca să le poată şterge aşa uşor. Până la „pupat toţi Piaţa Endependenţi" mai e cale lungă, pentru că rămân reziduurile unui mare show mediatic în care s-au spus şi s-au scris tot felul de enormităţi. Zile şi seri întregi, pe la talk-show-urile aşa-numitelor „televiziuni de ştiri" s-a trăncănit enorm. Dacă ar face cineva o recapitulare la rece a tuturor intervenţiilor din această perioadă, s-ar lua cu mâinile de cap.

S-au rostit lucruri grave, nu toate cu acoperire în fapte: de la folosirea cu totul aiurea a unor termeni precum „lovitură de stat", „puci" ori „dictatura Parlamentului" până la comparaţii aberante ale anchetelor pentru fraudă electorală cu anchetele comuniste din anii '50. Tone de vorbe cu prea puţină acoperire în fapte au inundat spaţiul public şi i-au făcut pe oameni să se certe pentru că ţin cu o tabără sau alta, pentru că citesc „anumite" ziare ori pentru că se uită la posturi TV diferite. De la începutul anilor '90 nu s-a mai întâmplat aşa ceva: pe atunci, ori citeai România liberă, ori Azi; ori erai cu Iliescu, ori împotrivă. Şi la asta a contribuit nu doar lupta dintre politicieni, ci şi disponibilitatea unei mari părţi a publicului - hrănită din belşug cu propaganda TV - de a-şi dispreţui aproapele, de a se certa din nimic, de a-şi manifesta agresivitatea faţă de oricine e de altă părere.

Există o violenţă latentă şi o lipsă de toleranţă publică îngrijorătoare, pentru care războiul în jurul lui Traian Băsescu a fost doar o potrivită ocazie de manifestare. Lipsa de raţiune în societatea românească, violenţa verbală şi bătutul câmpilor pe orice temă nu pot fi explicate doar prin ce a făcut sau n-a făcut Băsescu (deşi morbul conflictului îi stă în fire), ci şi prin isteria de la televiziuni.

Dacă oamenii nu s-ar fi uitat atâta la televizor, cantitatea de otravă publică ar fi fost mai mică, iar cetăţenii n-ar fi crezut atât de radical că singura mare problemă a ţării e să scape de Băsescu. Toate aceste răni se vor cicatriza greu şi nu depind neapărat de ce vor face Băsescu, Ponta ori Antonescu. Problemele economice şi sociale s-au agravat în aceste două luni, iar motivele de nemulţumire se vor înmulţi (vine iarna, creşte preţul la gaze, s-a scumpit benzina etc.). Şi totuşi, principalul subiect pe agendă pare să fie în continuare meciul politic: cine va câştiga alegerile parlamentare?

Împinsă în prim-plan de nenumăratele sondaje şi de mass-media, problema viitoarelor alegeri „ia faţa" temelor cu adevărat importante, iar „poporul" nici măcar nu-şi dă seama că, de fapt, nu e guvernat. Agenda publicului e făcută, în continuare, de politicieni şi de mass media. Complet iraţional. Dacă în privinţa „coabitării" se va drege cumva busuiocul, absurditatea care domină societatea românească va fi greu de învins. 

Mircea Vasilescu este redactor-şef al revistei „Dilema Veche" şi în fiecare joi semnează această rubrică în ziarul „Adevărul".