Neisprăviţii de noi...

Statul român şi-a arătat muşchii şi a reziliat contractul cu firma care lucra la Autostrada Cernavodă-Constanţa.

Cu câteva zile mai devreme îşi arătase muşchii desfiinţând nişte spitale. Ministerul Sănătăţii îşi avea argumentele lui (legate în primul rând de eficienţă), personalul medical şi bolnavii îşi aveau argumentele lor.

Una peste alta, pentru cetăţeanul obişnuit, plătitor de impozite, sau pentru micul om de afaceri care îşi plăteşte corect dările la stat (nu puţine!), dincolo de orice argumente, e imposibil de înţeles de ce Ungaria (care în 1990 avea 120 de kilometri de autostradă, ca şi România) şi-a construit autostrăzi până în graniţa noastră, iar noi tot inaugurăm festiv câte o bucăţică, dar tot prost circulăm. E imposibil de înţeles de ce s-au desfiinţat vreo câteva spitale care intraseră în administrarea consiliilor locale şi respectivele consilii locale dovediseră că le pot „ţine", că se pot îngriji de buna lor funcţionare. De ce spitalele cu pricina s-au „descentralizat" pentru ca, apoi, o decizie de la centru să le desfiinţeze tocmai când se puseseră binişor pe picioare şi bolnavii ştiau că au unde merge la nevoie?

Am ajuns în situaţia în care un cetăţean normal, cu bun-simţ şi cu impozitele plătite la zi, nu poate înţelege nimic din „argumentaţia" autorităţilor, care găsesc explicaţii sofisticate pentru orice tâmpenie care îi scade bietului om nivelul de trai şi îi complică viaţa. Pentru politica şi administraţia românească, cetăţeanul (sau, dacă preferaţi, individul uman), fie el pensionar, bugetar sau întreprinzător, este doar o „cifră statistică" bună de ademenit la vot cu ulei, zahăr sau mai ştiu eu ce.

O ştire trimisă de redacţia „Adevărul Europa" chiar ieri mă ajută să trag concluzia acestui articol. Uniunea Europeană nu e un paradis al eficienţei şi are păcatele ei. Dar există totuşi un alt nivel de responsabilitate faţă de banii publici. Invitată de Parlamentul European să explice cum atrage România fondurile europene (cele 20 de miliarde de euro cu care, ca şi cu autostrăzile, toţi politicienii şi toate partidele ne-au îmbătat de cap), doamna ministru Elena Udrea şi-a trimis un adjunct să-i „aburească" pe europarlamentari cu cifre şi tabele. Reacţia? Nemulţumire totală. Pentru că „fondurile europene" nu sunt o pleaşcă picată din cer, cum cred „ai noştri", ci contribuţii ale cetăţenilor europeni plătitori de impozite. Numai că miniştrii şi politicienii noştri „nu mai pot ei de-aia"... Suntem, deocamdată, victimele „neisprăvirii" oricărui proiect. Îmbătaţi cu vorbe, ne doare neîmplinirea faptelor...