Năstase şi subiectiva

Ocupată să întoarcă pe toate feţele fularul lui Adrian Năstase, lumea românească n-a mai avut timp să observe că sute de mii de elevi îşi dau examenele. Cu probleme.

La Evaluarea Naţională a elevilor de clasa a VIII-a, unul dintre subiecte cerea să se precizeze dacă propoziţia subordonată din fraza „Ceea ce mă jenează este dificultatea răsfoirii" este subiectivă, predicativă sau atributivă. E subiectivă. După Gramatica Academiei şi după părerea celor mai buni specialişti, e subiectivă. Dat fiind că unii elevi (dar şi unii profesori!) au confundat-o cu predicativa, s-a lăsat cu petiţii şi proteste. Nişte părinţi inimoşi au făcut o petiţie (semnată online de peste 20.000 de persoane - ah, avantajele internetului!...) prin care cereau modificarea baremului, astfel încât copiii care au scris că e predicativă să nu fie depunctaţi. Aşadar: se cerea schimbarea din mers a regulilor şi, mai ales, se cerea ca o soluţie greşită să fie considerată corectă. Voinţa poporului, căci e democraţie, nu? Slavă Domnului, ministerul nu a dat curs cererii. Dar rămân câteva învăţăminte.

În primul rând, se poate vedea acum la ce e bună Gramatica Academiei. Când a apărut, acum câţiva ani, s-a declanşat un întreg iureş mediatic prost gândit şi orientat: a fost privită ca un fel de „lege", ca şi cum tot poporul ar fi fost obligat să o conspecteze şi apoi să nu mai scoată o vorbuliţă până nu se uită în conspecte. Nu, Gramatica Academiei nu e pentru popor, e un tratat ştiinţific care trebuie consultat, bunăoară, de profesorii care predau în şcoli tocmai pentru a lămuri astfel de situaţii şi a şti cum să le predea elevilor. E adevărat că subiectiva poate fi confundată cu predicativa, dar Gramatica Academiei (şi alte lucrări ştiinţifice) explică de ce şi arată cum poate fi evitată confuzia.

În al doilea rând, ar trebui să înţelegem că democraţia se bazează pe reguli, iar „voinţa poporului" şi „dreptul la petiţie" nu trebuie aplicate aiurea. Nu poţi contesta orice. Iar datul cu părerea nu e bun în orice împrejurări: ştiinţei nu-i poţi contrapune „dreptul la opinie". Am citit, de pildă, un comentariu al unei jurnaliste care, făcând analogii neavenite cu limba germană şi „un exerciţiu logic", ajungea la concluzia că propoziţia cu pricina nu e nici subiectivă, nici predicativă, ci atributivă. E total ridicol! E stupid să crezi că orice vorbitor al limbii române se poate pronunţa asupra legilor care o guvernează bazându-se doar pe „observaţii de bun simţ" şi pe „exerciţii logice". Şi că legile ştiinţei (da, lingvistica e o ştiinţă) pot fi schimbate pe bază de petiţie online. Dacă gândim şi acţionăm aşa, atunci putem ajunge să schimbăm Teorema lui Pitagora prin referendum.

În al treilea rând, ar trebui să medităm serios tocmai la impulsul părinţilor de a solicita schimbarea baremului. Adică de a cere înfăptuirea unei ilegalităţi. E adevărat că încărcătura emoţională a examenelor e mare, e adevărat că nu-i uşor să constaţi că viitorul propriului copil e afectat de o greşeală. Dar subiectul nu era greşit formulat (cum s-a întâmplat în alte cazuri). Şi atunci? Amestecarea emoţiilor cu legile nu duce la nimic bun. Iar cererea de „a se face o excepţie" pentru că, nu-i aşa, „şi copiii noştri merită mai mult" denotă o mentalitate de care ar trebui să scăpăm. Şi care are legătură cu fularul lui Adrian Năstase şi cu tot tămbălăul mediatic din ultimele zile. În cazul său, o hotărâre definitivă a justiţiei a fost amestecată cu sentimente, păreri, speculaţii şi scenarii, uitându-se esenţialul: decizia justiţiei trebuie respectată de toţi cetăţenii, iar Năstase nu e un cetăţean „de excepţie". În cazul „subiectivei" şi al petiţiei părinţilor, a funcţionat un mecanism mental asemănător: „să scăpăm cumva de chestia asta, să cerem o excepţie, pe urmă om mai vedea noi"... Şi atunci, de ce ne mai mirăm de calitatea proastă a democraţiei româneşti?

PS: Articolul a fost scris miercuri dimineaţa. Miercuri seara, ministrul a anunţat că baremul de corectare se schimbă şi vor primi punctajul şi elevii care au scris că propoziţia e predicativă. Am două observaţii: 1) în acest fel sînt nedreptăţiţi elevii care au răspuns corect, şi anume că propoziţia e subiectivă; 2) ministrul dă un semnal foarte prost tuturor elevilor: acela că degeaba înveţi şi te străduieşti să rezolvi corect subiectele de examene, munca îţi poate fi dată peste cap de o intervenţie făcută sub presiunea "petiţiilor" şi intervenţiilor.

Mircea Vasilescu este redactor-şef al revistei „Dilema Veche" şi în fiecare joi semnează această rubrică în ziarul „Adevărul".