Diplome cârpite

La deschiderea anului şcolar, doamna ministru Ecaterina Andronescu a spus că trebuie «să scăpăm de ghiozdane şi să trecem la lecţia electronică». Şi cu şcolile dărăpănate cum rămâne?

De câte ori începe şcoala, politicienii noştri se îmbată cu apa rece a cuvintelor mari („reforme", „noi proiecte", „era internetului", „viitorul copiilor noştri" etc.), spun câteva banalităţi care dau bine, se lasă filmaţi şi pozaţi alături de copii, iar apoi îşi văd de ale lor. Educaţia este unul dintre domeniile cele mai năpăstuite ale tranziţiei, iar faptele şi realitatea nu pot fi aburite cu vorbele spuse o dată pe an, în septembrie. Căci în spatele vorbelor nu se află decât cârpeli şi acomodări, de la un an la altul. Bunăoară, povestea asta cu „lecţia electronică" sună foarte frumos şi e chiar adevărată. Numai că, în România, 15-20% din şcoli nu au autorizaţie sanitară de funcţionare (din lipsa closetelor şi a apei, s-o spunem pe şleau), multe şcoli rurale sunt dărăpănate şi se încălzesc cu lemne aduse de copii de-acasă, corpul profesoral e slăbit profesional de atâtea „reforme" şi plătit mizerabil. Mii de copii n-au văzut şi nu vor putea folosi în cursul şcolii un computer. Pentru ei, şcoala a rămas ca acum o sută de ani - inclusiv mersul la şcoală cu căruţa sau pe jos, peste dealuri. Nici pentru copiii care învaţă în şcoli mai înstărite computerul nu a devenit o realitate cotidiană: folosirea resurselor electronice şi multimedia în procesul didactic curent e o raritate, iar ministerul nu are bani să le furnizeze şcolilor echipamentele şi materialele necesare - căci nu e nevoie doar de un computer, ci şi de CD-uri şi DVD-uri cu scop didactic şi de multe altele. Şi de cursuri de pregătire/perfecţionare pentru profesori. E capabil ministerul să asigure toate astea? În cât timp? Şi cu ce bani, când bugetul pentru educaţie nu atinge nici măcar procentul din PIB cerut de lege? Stătuţi prea mult la televizor, miniştrii şi politicienii noştri au probleme cu realitatea: li se pare că e suficient să spui ceva, că restul vine de la sine. Aşa că spun ce le dă prin cap pe moment, cu speranţa că „dă bine la popor" şi mai capătă nişte voturi. Dacă povestea cu „lecţia electronică" e doar o însăilare de moment a doamnei ministru, legea privind bacalaureatul profesional e o însăilare trecută prin Parlament şi votată. (Să sperăm că Preşedintele o va trimite înapoi). După ce şcolile profesionale s-au sucit, învârtit şi „reformat" până au dispărut cu totul, acum s-a găsit această „soluţie" pentru a da ţării meseriaşii de care are nevoie: cine crede că nu poate lua Bacalaureatul, să dea o probă practică şi un proiect, plus un examen la „educaţie antreprenorială" (oho, ce frumos sună! Alte vorbe mari şi goale...) şi să se angajeze. Şi cu asta i-am împăcat şi pe părinţi, şi pe copii, şi am umplut şi piaţa muncii de absolvenţi dornici de afirmare! Să fim serioşi: în majoritate, liceele nu asigură pregătirea necesară unei viitoare profesii (angajatorii trebuie să investească după aceea în cursuri, training-uri, formare profesională etc.). Şcolile profesionale ar fi putut s-o asigure - dacă sistemul lor era bine gândit, bine structurat, eventual în colaborare cu organizaţiile patronale sau/şi cu Camerele de Comerţ şi Industrie, ca în Germania. (S-a deschis de curând şi la noi, experimental, o asemenea şcoală, împreună cu patronatul german, la Braşov: să-i urăm succes şi să sperăm că exemplul se va multiplica).

Dar toate acestea - şi multe altele - presupun muncă, inteligenţă, creativitate şi un pic de viziune. Cine s-a tot perindat pe la Ministerul Educaţiei n-a dat dovadă de aşa ceva, iar Pactul pentru Educaţie a rămas o altă mare vorbă goală: fiecare partid şi fiecare ministru cârpeşte pe moment ce i se pare. Şcoala e privită - căci ce altceva e invenţia asta cu „Bacalaureatul profesional" - ca un fel de ghişeu bun de eliberat diplome. Păi, aşa să fie: să le dăm tuturor bucăţi de carton în spatele cărora nu se află mai nimic! O să umplem ţara de tineri şomeri şi n-o să pricepem de ce...

Mircea Vasilescu este redactor-şef al revistei „Dilema Veche" şi în fiecare joi semnează această rubrică în ziarul „Adevărul".