Comunismul „haios“

În timp ce la noi ideea de a face un Muzeu al Comunismului naşte multe controverse facile şi puţine dezbateri reale, mulţi germani se întreabă dacă Berlinul „va deveni un Disneyland al Războiului Rece".

S-a împlinit o jumătate de veac de la construcţia Zidului Berlinului. „Der Spiegel" consta­tă că, dacă pentru politicieni şi oficiali comemorarea reprezintă ocazia de a mai organiza o ceremonie sobră, oamenii de afaceri în­cearcă să scoată bani din istoria comunismului: „Fosta RDG revine sub forma unei atracţii pentru turişti". Pentru generaţiile care au trăit pe pielea lor consecinţele acestui zid al ruşinii, singura lui menire ar fi să dispară. Pentru generaţiile mai noi, Zidul ar trebui să aibă un rol pedagogic: se proiectează un „Centru pentru Războiul Rece" (din care ar urma să facă parte şi rămăşiţele Zidului) care să le ofere vizitatorilor, scrie „Der Spiegel", „o explicaţie globală" asupra diviziunii dintre RFG şi RDG. Evident, ideea de a exploata turistic acest simbol tragic îi irită pe mulţi. Pe de altă parte însă, revista germană e atentă şi la partea plină a paharului: „Cu 5,5 milioane de vizitatori în muzeele şi locurile sale istorice, interesul pentru istoria modernă a Berlinului nu a fost niciodată atât de ridicat".

Aşadar, nici „la ei" memoria comunismului nu e scutită de dezbateri şi dileme. Există însă o dife­renţă esenţială. În Germania, controversele şi polemicile se poartă în mod argumentat şi au o anumită consistenţă. La noi, totul se transformă într-un război între persoane, grupări, partide. Nici nu s-a lansat bine ideea, şi mulţi comentatori sunt preocupaţi mai degrabă dacă se va face „muzeul lui Tismăneanu", „muzeul lui Baconschi", „muzeul PDL-ului" ori „al lui Iliescu". Şi, bineînţeles, în spatele ideii sunt căutate explicaţii şi interese impure. Între timp - mai ales pentru că la şcoală nu învaţă mai nimic despre comu-nism - tot mai mulţi tineri văd în Ceauşescu un personaj „haios" şi n-au niciun chef să afle ceva mai consistent despre epoca lui. În schimb, devin foarte sensibili la un soi de naţionalism primar pe care Ceauşescu şi propaganda sa l-au agitat cu eficienţă.

Nu prea mai avem obiceiul de a privi spre problemele altora, din păcate. La Berlin, există dispute serioase despre felul în care trebuie conservată şi pusă în valoare memoria comunismului.  La noi, orice dezbatere riscă să ajungă la deriziune şi false probleme. Iar comunismul trece în continuare pe lângă noi, „haios"...