Aici sunt banii dumneavoastră: în p... şi f...

Se poartă publicarea de transcrieri ale convorbirilor telefonice. Cum de ajung ele în presă ar fi prima întrebare pe care şi-o pune orice om de bună credinţă (sau, dacă preferaţi, mai naiv din fire).

 Să zicem că e treaba jurnaliştilor: peste tot în lume jurnaliştii au „surse" care le asigură accesul la informaţii. În definitiv, şi scandalul Watergate, şi altele s-au bazat pe nişte „surse". De ce apar, de ce într-un anumit moment, cât de relevante sunt ele pentru interesul public? Acestea sunt nişte întrebări mai complicate. Merită puse, fără îndoială, dar răspunsurile nu sunt întotdeauna uşor de dat. Bietul cititor de ziare nu poate decât să le parcurgă şi să încerce să înţeleagă ceva. Or, până să-şi dea seama de „marile adevăruri", până să se lămurească asupra importanţei lor pentru bunul mers al societăţii sau mai ştiu eu pentru ce alt scop măreţ, se înfundă în mlaştina conţinutului lor.

Stenogramele convorbirilor dintre S.O. Vîntu şi diverse persoane (jurnalişti şi politicieni) publicate zilele trecute sunt pline de cuvinte cu f... şi p... Care va să zică, modul cel mai la îndemână de a vorbi al câtorva reprezentanţi ai elitelor româneşti de azi (căci un important om de afaceri, nişte jurnalişti şi nişte politicieni se cheamă că fac parte din „elite", nu? la fel ca în orice ţară din UE, nu-i aşa?) este acesta, folosind cuvinte pe care le mai zice oricine la supărare, acasă, între patru pereţi sau în ogradă. Dar stenogramele arată că, pentru oamenii cu pricina, aceste cuvinte reprezintă modul lor de a defini politica, presa, relaţiile dintre oameni. Ba chiar relaţia dintre presă şi politică ori dintre un patron de presă şi angajaţii săi. E adevărat, sunt pline forumurile ziarelor de asemenea cuvinte scrise de niscaiva cititori care atâta pot, la acest nivel de dezvoltare a limbajului se află. Dar când p... şi f... tind să definească, scurt şi cuprinzător, nişte chestiuni serioase, nu-i totuna cu apariţia lor în comentariul pe forum al vreunui băietan mai nevricos.

Şi, mai ales, apare încă o problemă. Înregistrarea şi transcrierea s-au făcut de către oameni plătiţi din bani publici. Mai ţineţi minte sloganul de pe marginea şoselelor cu „aici sunt banii dumneavoastră?". Şi aici tot banii dumneavoastră sunt...