Traiane, Emile, privatizăm şi noi ceva?

România ar trebui să grăbească privatizarea companiilor la care statul este încă acţionar.

Uniunea Europeană avertiza, în urmă cu ceva vreme, că Grecia nu-şi va reveni dacă nu va începe cât mai repede planul de privatizare. Estimările indică că Guvernul de la Atena ar putea obţine aproximativ 50 de miliarde de euro până în 2015 din vânzarea activelor deţinute de stat.

Consider că şi România ar trebui să grăbească privatizarea companiilor la care statul este încă acţionar. Pe lângă sumele deloc de neglijat care ar putea intra în vistieria ţării (colegii mei de la „Forbes România" au estimat că acestea ar putea varia între cinci şi zece miliarde de euro, în funcţie de pachetele de acţiuni vândute), autorităţile ar face şi economii serioase la buget. Pe de-o parte ar scăpa de finanţarea societăţilor cu pierderi, iar pe de altă parte ar decăpuşa economia de firmele dubioase care roiesc în jurul companiilor cu acţionariat de stat.

Poşta Română, CFR Marfă, Tarom, Aeroportul Otopeni, Hidroelectrica, Nuclearelectrica sunt doar câteva firme care şi-ar găsi cu siguranţă un cumpărător. Privatizarea ar trebui făcută prin intermediul bursei. Prin această operaţiune s-ar revitaliza piaţa autohtonă de capital (aflată în letargie de mai multă vreme) care ar atrage astfel privirile marilor investitori asupra ţării noastre. În plus, statul ar mai strânge ceva bănuţi la puşculiţă din impozitele pe care le-ar încasa în urma tranzacţiilor făcute pe bursă.

Mai mult decât atât, Guvernul ar trebui să vândă toate proprietăţile aflate în portofoliul Regiei Autonome - Administraţia Patrimoniului şi Protocolului de Stat. Această instituţie deţine zeci de apartamente, vile, cabane şi hoteluri care nu fac altceva decât să sugă bani de la buget, întrucât întreţinerea lor este extrem de costisitoare.

Este adevărat că atât preşedintele Băsescu, cât şi premierul Boc au anunţat în repetate rânduri că statul va privatiza o parte dintre activele pe care le deţine. Însă până acum nu am văzut niciun plan, niciun grafic, nicio măsură concretă. Doar vorbe. Vorbele nu aduc bani la buget. Iar România are nevoie de bani, iar pentru asta se împrumută în draci.

Suntem exact în poziţia celui care stă la garsonieră în Rahova, n-are bani de benzină, dar are în faţa blocului un Audi Q7 pe care nu-l vinde însă pentru a face rost de cash, ci preferă să se împrumute de la cămătari.

Este evident că privatizarea reprezintă o soluţie eficientă pentru a suplimenta veniturile la buget. Statul nu va fi putea niciodată să eficientizeze activitatea companiilor pe care le deţine pentru simplul motiv că managerii sunt numiţi pe criterii politice, iar singura politică de management a acestora este de a satisface clientela de partid.