România nu mai oferă nicio speranţă

„Orgoliul unui om născut într-o cultură mică este întotdeauna rănit“, scria Cioran în ultima sa carte scrisă în limba română, înainte de a pleca definitiv în Franţa.

 Cultura mică zămislită de o ţară mică nu-l îndestula. A se afirma doar pe plan naţional nu-l mulţumea şi nu-l împlinea. Cam acelaşi lucru se întâmplă astăzi cu tinerii înzestraţi de la noi. Sistemul de învăţământ autohton prăfuit şi anacronic face ca evadarea din România să rămână singura posibilitate viabilă pentru realizarea profesională. Colegii mei de la „Forbes România" au realizat un excelent articol (vă invit să-l citiţi în numărul ce tocmai a apărut astăzi pe piaţă) care prezintă cazurile a cinci tineri români de excepţie care au studiat în afara ţării. Acest lucru le-a dat şansa de a se perfecţiona în domenii ştiinţifice de avangardă: microbiologie, astrofizică sau fizica particulelor. Oportunităţile care li s-au deschis acolo îi fac să nu-şi mai dorească să se întoarcă niciodată înapoi. E trist să auzi un tânăr cu „orgoliul rănit" spunând: „Cel mai important lucru care mi s-a întâmplat a fost să părăsesc România". Dar este îmbucurător să ştii că acel tânăr, recunoscându-şi valoarea, pasiunea şi puterea de muncă, are tăria, ca şi Cioran, de a renunţa definitiv la România pentru a-şi împlini glorios destinul în altă parte. În prezent există aproximativ 26.000 de tineri români plecaţi să studieze peste hotare pentru a găsi acolo oportunităţi pe care România nu le poate oferi: dezvoltare profesională, finanţare pentru propriile programe de cercetare şi burse pentru doctorat. Această stare de fapt aruncă ţara noastră în rândul statelor din lumea a treia, acolo unde fiecare tânăr îşi doreşte să plece cu orice chip. Evident, autorităţile din România nu au nicio apăsare, nu schiţează niciun gest pentru a îndrepta lucrurile. Până se vor trezi onor guvernanţii (dacă o vor face vreodată), ne vom fi pierdut deja toate valorile.