Spaima de medic

Judecătorii par să fi prins o spaimă teribilă faţă de medic. Iar numele medicului e Şerban Brădişteanu.

Zilele acestea a fost redactată motivarea sentinţei prin care Curtea de Apel Bucureşti a casat şi a trimis spre rejudecare decizia de achitare a medicului Şerban Brădişteanu, acuzat de grave fapte de corupţie. Cazul Brădişteanu este important pentru că ne ajută să observăm atitudinea cu care judecătorii abordează acest tip speţe. În cazul de faţă se degajă o primă atitudine: spaima.

Două sunt capetele de acuzare care îl vizează pe Brădişteanu: abuz în serviciu şi luare de mită. Primul se referă la modul în care, în 2001, a trucat o licitaţie pentru achiziţia de aparatură medicală pentru sistemul penitenciar. Era atunci senator PSD şi a fost desemnat de ministrul Justiţiei, sub autoritatea căruia se afla Administraţia Penitenciarelor, să prezideze comisia de licitaţie. Al doilea cap de acuzare se referă la cele aproape patru milioane de euro pe care le-a primit, în contul firmei sale off-shore, exact de la firma elveţiană care a „câştigat" licitaţia.

Tribunalul Bucureşti l-a achitat pentru ambele acuzaţii în decembrie 2009. Un procuror DNA povestea, într-un cadru relaxat, că până, în decembrie 2009, modul în care a fost instrumentat dosarul Brădişteanu era prezentat, la reuniunile internaţionale, drept caz-şcoală în ceea ce priveşte dovedirea actelor de corupţie comise prin intermediul firmelor off-shore. După aceea, cazul n-a mai fost invocat: „Cum să justifici achitarea? Ne făceam de ruşine", spunea procurorul. Achitarea a fost, într-adevăr, ruşinoasă. Judecătoarea Elena Burlan a preluat integral apărarea verbală a lui Brădişteanu conform căreia banii erau de fapt destinaţi unei colaboratoare de-a lui, decedată între timp, şi a ignorat complet documentele procurorilor români şi elveţieni. Pentru ca în motivare să le şi reproşeze procurorilor că nu au verificat dacă susţinerile lui Brădişteanu sunt sau nu adevărate. Când să le verifice dacă medicul a refuzat să facă declaraţii în faza de anchetă, iar la instanţă a vorbit abia la ultimul termen, după care s-a pronunţat şi achitarea?

DNA a atacat sentinţa la Curtea de Apel, iar judecătorii Niculae Stan şi Carmen Găină au dispus, pe 13 decembrie anul trecut, casarea acesteia şi rejudecarea cauzei tot de către tribunal. Am aşteptat cu nerăbdare motivarea, ca să văd atitudinea judecătorilor faţă de fondul problemei, faţă de calitatea acuzării şi a apărării. Ei bine, dezamăgirea a fost uriaşă. Motivul casării îl reprezintă faptul că atât procurorii, cât şi prima instanţă au identificat în mod eronat Administraţia Penitenciarelor drept parte prejudiciată, când corect era să fie forul său tutelar, Ministerul Justiţiei. Niciun cuvânt despre trucarea licitaţiei, nicio silabă despre şpaga din paradisurile fiscale. Nu ştiu cât de întemeiată juridic este această sentinţă, pe care DNA a atacat-o deja la Înalta Curte, dar mie îmi spune un singur lucru: judecătorii par să fi prins o spaimă teribilă faţă de medic, iar numele medicului e Şerban Brădişteanu. Au vrut să scape cât mai repede de dosar şi acesta a fost felul lor de a-şi pune piciorul în ghips.