Schimbăm legi de dragul lui Năstase?

Dacă simte că are de schimbat ceva în sistemul juridic românesc, Adrian Năstase o poate face, dar nu acum şi nu aici, în cadrul acestui proces.

Procesul „Trofeul Calităţii" al lui Adrian Năstase se transformă în ceva ce mintea umană poate din ce în ce mai greu să priceapă. Doar pentru a mai obţine câteva zile în favoarea clientului lor, în aşteptarea prescrierii faptelor, o armată de avocaţi pune în discuţie, pe calea excepţiilor ridicate în instanţă, câteva fundamente ale sistemului judiciar românesc. Poate unele din noianul de excepţii ridicate acum, pe ultima sută de metri a procesului, merită analizate, dar nu acum şi nu aici, în cadrul acestui proces, ci în cu totul altă parte.

Una dintre excepţii se referă la poziţia procurorului în sala de judecată. E de discutat, într-adevăr, dacă trebuie ca procurorul să stea, formal, pe aceeaşi poziţie cu avocatul, astfel încât şi apărarea, şi acuzarea să aibă statut egal în faţa judecătorului. Pentru asta însă, ar trebui ca procurorul să fie decăzut din statutul de magistrat şi să fie, cum se întâmplă în unele state europene, un simplu agent al statului. Statutul de magistrat al procurorului consistă însă nu doar poziţia sa în sala de judecată, care e o chestiune de faţadă, ci mai cu seamă în obligaţia de a lua în considerare deopotrivă atât probele care lucrează în defavoarea acuzatului, cât şi pe cele care lucrează în favoarea sa. A-l lipsi pe procuror de statutul de magistrat înseamnă a-i da inclusiv dreptul pe care avocaţii îl au, acela de a minţi în numele clientului său. Nu e riscant? Nu e o decizie care, desigur, se poate lua, dar merită o dezbatere şi o analiză mult mai substanţiale decât cele aruncate la finalul unui proces?

O altă excepţie se referă la compunerea completului de recurs de cinci judecători. Provenind tot din Secţia Penală, din care au făcut parte şi primii trei, de la judecata de fond, avocaţii au afirmat că n-ar fi un proces echitabil, întrucât şi judecătorii fondului, şi cei de la recurs ar fi colegi de secţie şi
s-ar influenţa unii pe alţii. O logică, iarăşi, greu de înţeles. Înainte, când completul de recurs era format din nouă judecători, ei proveneau tot din Secţia Penală şi doar când era deficit de personal se apela şi la judecători din alte secţii - care oricum erau minoritari şi nu erau specializaţi în drept penal. Ne aflăm, în cel mai bun caz, în faţa unei probleme substanţiale de legislaţie, de reconfigurare a sistemului judiciar, care nu poate fi schimbată pe un colţ de masă.

Nu am aici spaţiul necesar să detaliez toate cele douăzeci de excepţii ridicate de echipa de avocaţi din „Trofeul Calităţii", dar o întrebare deja se naşte: ce facem, schimbăm legile doar ca să câştigăm câteva zile în favoarea lui Adrian Năstase? Nu e cam mare pretenţia?
Dacă simte că are de schimbat ceva în sistemul juridic românesc, Adrian Năstase o poate face. E deputat, are drept de iniţiativă legislativă, acum are, iată, şi majoritate în Parlament, iar ministrul Justiţiei îi ştie bine greutatea servietei.

Liviu Avram este Redactor-Şef Adjunct "Adevărul"