Să vrei, să poţi, să te abţii

Liberalii îşi merită soarta, pentru că atunci când au fost la guvernare au făcut la fel: vreau, pot şi nu mă abţin.

Politicienii considera extrem de nocivă teza larg răspândită potrivit căreia ei, politicienii, ar fi toţi la fel, o apă şi‑un pământ. În opinia lor, noi, cei conduşi, ar trebui să abandonăm asemenea generalizări periculoase şi să discernem cu mai multă atenţie faptele lor. O putem face întotdeauna? Probabil că nu. Însă avem la îndemână un instrument eficient: să examinăm măsura în care sunt ei capabili să se abţină de la a folosi toată puterea pe care tot noi le-o dăm.

Un exemplu imediat ne oferă actuala coaliţie de guvernare. Ticăloasa decizie de a comasa alegerile locale cu cele parlamentare şi de a le împinge pe ambele undeva spre toamna-iarna anului viitor este exemplul clasic de administrare a puterii după principiul „vreau, pot şi nu mă abţin". Decizia a fost aspru şi argumentat criticată, inclusiv de mulţi dintre cei care nu sunt neapărat adversari ai actualei puteri. Cu toate acestea, Puterea nu s-a sinchisit, iar argumentele puse pe masă nu au fost preluate aproape deloc de către Opoziţie. Partea majoritară a Opoziţiei, mai exact PSD, nu contestă comasarea în sine, ci doar momentul ales - o vrea doar trasă mai înspre vară. Ambele părţi evocate mai sus au raţiuni strict egoiste, pentru că ambele au un număr suficient de mare de primari ca să câştige voturi şi pentru Parlament. Doar liberalii par a se teme de comasare, însă vocea lor abia se aude.

Liberalii îşi merită soarta, pentru că atunci când au fost la guvernare au făcut la fel: vreau, pot şi nu mă abţin. Cazul-şcoală a fost episodul - total inutil şi foarte dureros - al suspendării din 2007 a preşedintelui Băsescu. O greşeală pe care au descoperit-o prea târziu, o lecţie pe care se pare că n-au învăţat-o nici acum.

În aceste zile putem vedea o dezvoltare mult mai interesantă: politicieni care arată nu ce fac cu puterea pe care o au, ci cu puterea pe care urmează s-o obţină. Angajamentul ferm al liderilor USL de a-l suspenda pe preşedinte imediat ce vor câştiga alegerile de anul viitor a fost justificat prin aceea că scapă astfel ţara de dictator mai devreme. Cu o popularitate a preşedintelui prăbuşită de anii de criză şi cu o majoritate parlamentară care se anunţă confortabilă, liderii USL vor avea şi voinţa, şi puterea să-l suspende şi apoi să-l demită pe preşedinte. Întrebarea e: dacă argumentele legale şi constituţionale vor fi la fel de greu de găsit ca şi acum, vor avea şi tăria să se abţină?

Să vrei, să poţi, să te abţii - iată proba unui politician responsabil cu puterea din mâinile sale. 

P.S. Remarc modul superlativ în care Ambasada SUA a caracterizat mandatul de procuror general al Laurei Codruţa Kovesi şi pe cel de şef al DNA al lui Daniel Morar: cei doi au avut „realizări impresionante" şi încurajează guvernul „să se asigure că vor fi aleşi succesori potriviţi pentru a menţine aceleaşi standarde înalte de integritate, independenţă şi simţ al răspunderii". E mai mult decât o medalie.  Cum să-i mai iei în seamă pe lătrăii care critică de ani de zile prestaţia celor doi?

Liviu Avram este redactor-şef adjunct "Adevărul"