SPI (nu SRI)

Serviciile Personale de Informaţii (SPI) ale marilor inculpaţi au pornit la vânătoare de judecătoare.

Mica reformă din Justiţie încurcă rău marile dosare de corupţie. Termenele tot mai scurte şi curajul încă timid al unor judecători par să dezvolte o nouă practică extrajudiciară: punerea în discuţie a înşişi magistraţilor care judecă aceste cauze. Ca o asemenea practică să fie eficientă, inculpatul are nevoie de un Serviciu Personal de Informaţii (SPI) apt să-i furnizeze, în timp util, date de maximă acurateţe şi relevanţă. Ultimele evenimente ne permit deja să alcătuim un Top 3 al acestor practici.

Pe locul 3 stă Victor Ponta. După arestarea baronului de Argeş, liderul PSD a afirmat public că judecătoarea care a emis mandatul, Ioana Neacşa, a fost procuror DNA şi abia ce fusese detaşată la Tribunalul Argeş ca să îndeplinească această misiune. „Poate ar fi bine să verificăm aceste informaţii", a încheiat prudent domnul Ponta, deşi fosta sa meserie, cea de procuror, ar fi trebuit să-i recomande ca mai întâi să verifice şi abia apoi să vorbească. Dar să admitem că noua sa meserie, cea de politician, nu-i cere deloc rigoare. Rigoarea a venit de la CSM: Ioana Neacşa a fost doar judecător, iar la Tribunalul Argeş lucrează încă din 2004. Concluzia: SPI-ul lui Ponta trebuie rapid recalificat.

Poziţia secundă îi revine lui Adrian Năstase. Pe 13 ianuarie 2011, pe blogul său, fostul premier scria o informaţie-beton despre mersul dosarului „Trofeul Calităţii": în completul de judecători, Daniel Morar, şeful DNA, şi-a numit consiliera, Ioana Bogdan. A urmat, evident, o cerere de recuzare a judecătoarei Bogdan. În pofida temeiului său exploziv, cererea a fost respinsă, pentru un motiv foarte simplu. Dosarul a plecat de la DNA spre instanţă în ianuarie 2009, iar Ioana Bogdan a devenit consiliera lui Daniel Morar opt luni mai târziu. A redevenit judecător după un an şi a preluat toate dosarele unui coleg pensionat, inclusiv două ale fostului premier. Dacă SPI-ul domnului Năstase ar fi oferit nu doar informaţiile, ci şi cronologia lor, poate clientul ar fi formulat o recuzare mai reuşită. 

Campionul absolut e Sorin Ovidiu Vîntu. În dimineaţa în care chiar a trebuit să se prezinte la proces, site-ul fostului ziar „Cotidianul" publica informaţia perfectă: judecătoarea Camelia Bogdan e fiica unuia dintre păgubiţii FNI. SPI-ul domnului Vîntu a prestat impecabil: a scormonit pe la Mehedinţi şi a găsit o listă cu păgubiţii FNI, în care Nicolae Bogdan apare cu adresa completă şi cu suma pierdută (13.416.200 lei vechi), alături de fotocopia cărţii de identitate a judecătoarei, pe care figurează aceeaşi adresă. Deşi demonstraţia e impecabilă, recuzarea a fost respinsă, încă nu ştim de ce. Poate că suma (fix 681 de dolari la momentul prăbuşirii FNI) nu justifică o ranchiună de un deceniu. Sau poate că domnul Vîntu a fost atât de credibil atunci când a declarat că el însuşi este unul dintre păgubuţii FNI, încât suferinţa comună cu tatăl judecătoarei a descalificat automat cererea de recuzare.

Toată bătaia de cap ar putea fi scutită printr-un amendament la lege: în situaţii strict limitate numeric, marile personalităţi să aibă dreptul să-şi aleagă singure completele de judecată. Celeritatea actului de Justiţie ar avea, de bună seamă, numai de câştigat.