Imaturi? Nu. Prea bătrâni

Pare o parolă: odată ce a pronunţat-o Băsescu, cohorta portocalie a preluat-o şi o repetă obsesiv: imaturi, imaturi, imaturi.

Să ne temem de momentele în care popoarele se dovedesc mai deştepte decât conducătorii lor. Deşi nici invers nu e întotdeauna bine: Hitler a fost, cert, mai deştept decât poporul german atunci când a ajuns la putere prin vot. Dar nu despre Hitler e vorba aici, ci despre rezultatele Barometrului de Opinie pe care îl publicăm de câteva zile.

Portocaliii jubilează: USL ar fi coborât sub 50 la sută, iar PDL ar fi crescut un pic. Prin vocea zglobie a Robertei Anastase, PDL se visează deja câştigătorul alegerilor, de la înălţimea celor 21 de procente pe care le are acum. Problema pe care o surprinde acest barometru, şi de care portocaliii nu par conştienţi, nu este nici că Băsescu şi ai săi s-au prăbuşit în sondaje, nici că USL a intrat în trend descrescător, ci că, dacă USL scade prea repede, PDL creşte prea încet. Asta poate face ca, în locul lăsat liber de cele două blocuri - să le zicem - democratice, sau măcar predictibile, să îşi facă loc cine ştie ce arătări. Nu e aceasta singura inadecvare în care se plasează cei din tabăra puterii.

Spre exemplu, cine le urmăreşte discursul poate observa că un cuvânt anume este nelipsit din vocabularul lor - fie că vorbim de politicieni din prima linie, de analişti care simpatizează flamura portocalie, de jurnalişti din aceeaşi categorie sau de simpli postaci pe internet. Acest cuvânt este „imaturi" - iar referirea e mai mult decât străvezie şi-i vizează pe liderii Uniunii Social Liberale, Victor Ponta şi Crin Antonescu.

Pare o parolă de recunoaştere: odată ce a pronunţat-o Băsescu, toată cohorta portocalie a preluat-o şi o repetă obsesiv, în speranţa că va intra suficient de adânc în mintea electoratului: imaturi, imaturi, imaturi. Dar, cum spuneam, să ne temem de momentele în care popoarele se dovedesc mai deştepte decât conducătorii lor. Pentru că ceea ce portocaliii ratează este natura exactă a slăbiciunilor pe care le au cei doi lideri USL. Intraţi de destulă vreme în politică - unul de un deceniu, celălalt de două -, Ponta şi Antonescu nu păcătuiesc prin a fi prea tineri (imaturi, carevasăzică), ci prea bătrâni. Au rămas încremeniţi în modul în care se făcea politică acum zece-douăzeci de ani şi nu par dispuşi să înveţe altceva, deşi politica însăşi, în toată lumea, s-a schimbat dramatic în ultimii ani.

O altă eroare pe care o comit criticii celor doi este acuzaţia că ar fi preluat retorica lui Vadim. Nimic mai fals. Limbajul mai contondent în care par a se întrece în ultima vreme Ponta şi Antonescu nu seamănă deloc cu cel al liderului PRM, ci mai degrabă cu cel al lui Traian Băsescu din 2000, 2004 şi 2009.  Martori atunci, de pe margine, ai victoriilor actualului preşedinte, ei par acum sincer convinşi că acesta e singurul mod de a câştiga bătăliile politice în România -deşi probabil că şi Băsescu însuşi s-a plictisit de acest rol.

Ponta şi Antinescu imaturi? Poate că n-ar fi tocmai rău: am avea şansa să se maturizeze. Oamenii prea bătrâni sunt însă mai greu de dezvăţat. 

Liviu Avram este redactor şef adjunct ''Adevărul''