Elicopterul lui Băsescu

Pornită de la premise greşite, dezbaterea Constituţiei are toate şansele să se dezvolte şui şi să sfârşească în bălării.

Lătrăii de serviciu ai preşedintelui Băsescu au ratat o bună oportunitate de a marca puncte împotriva veşnicului lor duşman. Imediat ce şeful statului şi-a prezentat propunerile de modificare a Constituţiei, s-au şi apucat să strige că acesta nu are drept de iniţiativă legislativă şi că, prin demersul său, încalcă - grav, desigur - Constituţia. Nimic mai fals: articolul 150 din actuala Lege fundamentală spune limpede că revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de către preşedinte, la propunerea premierului. Iar premierul a formulat propunerea pe 21 aprilie 2010.

Pornită aşadar de la premise greşite, dezbaterea are toate şansele să se dezvolte şui şi să sfârşească în bălării. Opoziţia a şi anunţat că refuză să angajeze lupta, pe motiv că Băsescu a aruncat o fumigenă şi că nu vrea decât să „abată atenţia de la gravele probleme ale ţării". Mda... E de mirare atitudinea de dezertare câtă vreme destule dintre propunerile preşedintelui sunt discutabile, criticabile, chiar periculoase. Spre exemplu, modul de constituire a Consiliului Superior al Magistraturii.

Elicopterele de luptă au o tehnică anume de a abate rachetele termodetectoare îndreptate împotriva lor. Aruncă jur-împrejur mingi de foc astfel încât proiectilele să urmărească ţintele false şi să ocolească aparatul de luptă. Exact aşa a procedat şi preşedintele Băsescu în chestiunea CSM. Mai întâi a anunţat că şeful statului nu va mai prezida şedinţele la care participă, ca un mare semn de curmare a interferenţei politice în activitatea judecătorească. Asta a fost ţinta falsă, mingea de foc, căci să fim serioşi: prezenţa lui Băsescu la şedinţele CSM n-a produs mai mult decât simple gâlcevi cu nişte judecătoare mai gureşe. Aceasta nu e interferenţă a politicului, faţă de ceea ce ni se pregăteşte. Nu mai puţin de şase membri ai CSM urmează să provină din rândul societăţii civile, spre deosebire de doi câţi sunt acum, dintre care trei vor fi propuşi de preşedinte, iar trei de către Parlament. Când vedem ţigăneala cu care se aleg acum şi cei doi membri ai societăţii civile din actualul CSM, e uşor de prevăzut cam ce ne aşteaptă când vor fi şase. Iar dacă îi adăugăm pe cei doi membri de drept ai CSM care sunt numiţi tot politic, şi anume ministrul Justiţiei şi procurorul general, vedem că numărul celor controlaţi de clasa politică se apropie periculos de majoritatea absolută.

Alt exemplu. Constituţia actuală spune că „judecătorii se supun numai legii". În proiectul de revizuire, aceştia se supun nu doar legii, ci şi Constituţiei şi deciziilor Curţii Constituţionale. Lăsând redun­danţa la o parte, putem observa că, în condiţiile în care modalitatea de desemnare a membrilor Curţii Constituţionale rămâne neschimbată, noua formulare pune, explicit şi imperativ, întreg sistemul judiciar sub autoritatea a nouă oameni desemnaţi tot politic.

Iată doar două dintre pericolele pe care le conţine „Constituţia lui Băsescu" şi pe care opozanţii săi le-ar putea valorifica dacă nu s-ar năpusti ca neghiobii către mingile de foc ale preşedintelui.