Doi şi-un sfert

Fătuloiu, Tobă, Şoric, doi granguri şi-un sfert.

Printr-o coincidenţă anecdotică, recentele debarcări din Ministerul de Interne se suprapun perfect pe denumirea folclorică a uneia dintre cele mai stranii instituţii din sus-pomenitul minister: „Doi şi-un sfert". Debarcaţii au fost doi granguri mari, secretarul de stat Dan Fătuloiu şi şeful Poliţiei Române, Petru Tobă, la care se adaugă un sfert de grangur, şeful Poliţiei Neamţ, deja celebrul Aurelian Vasea Şoric. Anecdota se opreşte însă aici şi ne foloseşte doar pentru a pune în discuţie o instituţie despre care, în genere, se vorbeşte prea mult, dar se ştie prea puţin: serviciul secret al Ministerului de Interne, fostul „Doi şi-un sfert". Deşi rolul său pare esenţial, această structură a lipsit cu desăvârşire din dezbaterea publică legată de crima de la Piatra Neamţ şi de flagrantul de mită din parcarea Ministerului de Interne.

Puţină istorie. Porecla de „Doi şi-un sfert" provine de la unitatea militară 0215, condusă ani la rând de celebrul Virgil „Vulpea" Ardelean. Prin 2005, cu asistenţă europeană, unitatea a fost spartă în două: Direcţia Generală Anticorupţie (DGA) şi Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI). Dacă DGA urma să se ocupe strict de corupţia din interiorul ministerului, DGIPI, care a moştenit şi porecla, avea drept principală sarcină penetrarea informativă a mediilor infracţionale. Pentru a obţine informaţii, DGIPI are nevoie, evident, de informatori, recrutaţi tot din mediile infracţionale. Şi am fi naivi să credem că aceşti informatori devin surse din patriotism sau din motive de integritate. O fac pentru că primesc la schimb de la poliţişti ceva extrem de preţios: protecţie. În schimbul protecţiei, interlopii furnizează, pe lângă informaţii, şi garanţia că ilegalităţile pe care sunt lăsaţi să le comită fie nu sunt deosebit de violente, fie nu stârnesc o uriaşă indignare publică.

Din această perspectivă, putem înţelege reacţia lui Şoric atunci când spunea despre cămătarul ucis că nu e interlop şi că ajută oamenii cu bani. Omul s-a lipit atât de mult de acest mod de lucru, încât a ajuns să nu mai discearnă binele de rău. Ba chiar putem presupune că şi-a deconspirat, post-mortem, un informator. Chestorul Fătuloiu, pentru a-i da lovitura decisivă lui Cătălin Chelu, a evocat vag o anume Luminiţa care a murit suspect într-un accident rutier şi un cetăţean care a căzut de la etajul opt, insinuând că afaceristul care a vrut să-l mituiască s-ar fi aflat în spatele acestor decese. Este aceasta genul clasic de informaţie pe care o primeşti de la „Doi şi-un sfert" şi pe care, ca şef în minister, o poţi păstra ca să o foloseşti atunci când îţi vine la îndemână.

Din modul de lucru al „Doi şi-un sfert" se naşte aşadar o zonă gri, în care lumea legii şi cea a fărădelegii se suprapun şi se folosesc una de alta - dar nu avem nici cea mai vagă idee cât de întinsă e zona aceasta. Este teribilul secret pe care îl deţine „Doi şi-un sfert" şi care îi conferă putere şi seducţie. Cine controlează acest serviciu are puterea să extindă zona gri, să o restrângă sau să o configureze după cum îi dictează interesele. Căci să nu uităm, ambiţia senatorului Cătălin Voicu de a ajunge ministru de Interne şi demisiile lui Gabriel Oprea şi Liviu Dragnea din fruntea aceluiaşi minister, la începutul anului 2009, au avut legătură, toate, nu cu DGA, nu cu Poliţia Rutieră, nu cu Poliţia Economică, ci tocmai cu controlul asupra „Doi şi-un sfert". ;