De citit: Vocea Rusiei

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cine caută obiectivitate jurnalistică ar trebui să meargă la «New York Times». Vocea Rusiei nu se împiedică în asemenea fineţuri.

De câteva zile am găsit un foarte interesant loc de lectură: site-ul postului de radio Vocea Rusiei, versiunea în limba română. Dintr-o condamnabilă neglijenţă profesională, l-am descoperit târziu şi, pentru a recupera, m-am aplecat asupra unor analize găzduite acolo.

O primă nedumerire am avut-o în momentul în care, în articole recente, am găsit deseori sintagma „politicienii şi presa de opoziţie". Nu înţelegeam la cine se referă, dat fiind că, de aproape cinci luni, puterea la vârf în România este destul de dispersată: o parte sălăşluieşte la Cotroceni, cealaltă la Palatul Victoria şi la Palatul Parlamentului. În cele din urmă, m-am dumirit: pentru jurnaliştii ruşi, Opoziţia nu înseamnă nici PDL-ul estropiat, nici UDMR-ul aflat vremelnic pe tuşă, ci exclusiv politicienii din USL şi presa care îi susţine.

Această imprecizie a jurnaliştilor ruşi ar putea avea totuşi o explicaţie istorică. Pesemne că pentru ei e de neconceput ca titularul fotoliului de la Kremlin să aibă un Guvern şi un Parlament ostile şi, prin urmare, tot ce se opune preşedintelui e Opoziţie. Aşadar, şi în România este Opoziţie tot ce se opune preşedintelui Băsescu: politicienii USL, chiar dacă ocupă toată puterea legislativă şi o consistentă parte din cea executivă, şi presa care îi susţine. Semnificativ e faptul că sunt citaţi şi luaţi foarte în serios „jurnalistul Victor Ciutacu" sau „renumitul analist Bogdan Chirieac, care a lansat expresia «guvernatorul Băsescu»".

Cine caută obiectivitate jurnalistică ar trebui să meargă la „New York Times". Vocea Rusiei nu se împiedică în asemenea fineţuri şi îşi manifestă deloc subtil simpatiile politice. Vocea Rusiei ţine foarte mult cu USL şi se pronunţă total împotriva „găştii de politruci portocalii" - cum numeşte anturajul politic al preşedintelui Băsescu. Şi o face în tonuri diverse. De la fitile otrăvite, cum a fost cel cu predarea Ardealului către Viktor Orban în schimbul susţinerii la referendum, până la poveţe sfătoase pentru liderii USL, chiar şi atunci când aceştia greşesc. Deseori, jurnaliştii ruşi imaginează, şi scriu, tot felul de scenarii parşive şi complexe care ar putea să-i treacă prin cap lui Traian Băsescu, după care „trag semnale de alarmă", ca nu cumva Ponta sau Antonescu să cadă în capcanele astfel întinse.

O veritabilă dilemă au avut de rezolvat jurnaliştii ruşi când au comentat acuzaţiile lansate de trustul lui Dan Voiculescu, potrivit cărora Traian Băsescu a făcut trafic de arme cu Viktor Bout, rusul condamnat în SUA pentru asemenea îndeletniciri. Siliţi de patriotism şi de fişa postului să ţină cu Bout, dar să nu ţină cu Traian Băsescu, jurnaliştii ies onorabil din situaţie: americanii-s de vină. Că dacă ştiau de traficul de arme dintre Băsescu şi Bout, de ce l-au mai susţinut pe Băsescu la referendum? Impecabil.

Legenda spune că diplomaţia rusă e fără cusur, iar serviciile secrete ale Kremlinului sunt infailibile. Deşi te-ai fi aşteptat, nimic din aceste atribute n-a ajuns încă şi la Vocea Rusiei, ci doar ce a mai rămas: o înduioşătoare naivitate. 

Liviu Avram este redactor-şef adjunct "Adevărul"

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite