Cruciade cu bani mărunţi

Un anume Bogdan s-a dus la bancă şi a rambursat anticipat, fără niciun comision, suma de 3,01 lei (trei lei şi un ban)

De câteva zile, şoferi din mai multe judeţe ale ţării au găsit o formă inedită de a protesta faţă de scumpirea carburanţilor. Formează cozi la benzinării şi le blochează activitatea cumpărând benzină de un leu sau plătind în mărunţiş de un ban. Mai puţin vizibil e un protest similar, al celor care au declarat război băncilor. Pe un forum, un anume Bogdan povesteşte uriaşa satisfacţie cu care s-a dus la bancă şi a rambursat anticipat, fără niciun comision, suma de 3,01 lei (trei lei şi un ban). Iată-l: „Nu vă pot spune ce nebunie s-a declanşat. M-am distrat copios, solicitarea mea de rambursare trebuia semnată de trei reprezentanţi ai băncii, vă daţi seama ce faţă au făcut ăia. De mult nu m-am mai simţit aşa bine, ce mai, EXTRAORDINAR! Hai să le ocupăm timpul! Vreau să vă spun că trebuie să se emită un nou scadenţar, eu cred că-i costă mai mult hârtia şi tonerul. O asemenea distracţie merită trăită în fiecare zi".

Dincolo de exotismul acestor proteste, m-aş opri asupra unei observaţii oarecum colaterale. Starea de nemulţumire existentă în societate - certă cel puţin faţă de subiectele în discuţie, preţul carburanţilor şi politicile băncilor - nu a fost deloc preluată, rezolvată şi chiar valorificată electoral de cei chemaţi să o facă, şi anume de către clasa politică. Preţurile la pompă au deseori o dinamică şuie, care ţine prea puţin seama de preţul petrolului şi prea mult de conjuncturi. Ce se ieftineşte azi cu un ban se scumpeşte mâine cu şapte şi rămâne cam aşa. În ceea ce priveşte politica băncilor, Guvernul a încercat, prin faimoasa Ordonanţă 50, să curme abuzurile trecute comise asupra clienţilor, însă lobby-ul bancar din Parlament s-a dovedit mai puternic şi au rămas să fie pedepsite, eventual, doar abuzurile viitoare.

Câteva milioane bune de oameni, şoferi şi clienţi ai băncilor în cazul de faţă, se simt abandonaţi de cei pe care i-au ales să-i reprezinte şi câţiva dintre ei declanşează, iată, aceste cruciade ale banilor mărunţi. Anvergura lor viitoare e greu de estimat, dar tâlcul le e deja limpede. Pentru a-şi vedea satisfăcute în mod rezonabil nevoi imediate şi concrete, cetăţenii încep să lase baltă clasa conducătoare şi să ridice garda către direcţia de unde simt instinctual că vine pericolul: corporaţii şi firme multinaţionale. Dacă decuplarea dintre cetăţeni şi politicieni se adânceşte, efectele sunt previzibile: Guvernul devine tot mai irelevant, la fel ca majoritatea care îl susţine în Parlament, iar Opoziţia aproape că nici nu mai există.

Paradigma guvernat-guvernant pe care se sprijină secole de democraţie s-ar putea să fi căpătat primele fisuri şi urmează să se transforme în altceva odată ce se vor fi împlinit profeţiile celor care spun că viitorul nu e al guvernelor, ci al corporaţiilor. Important e ca motorul schimbării să nu fie cine ştie ce utopie, ci acelaşi care a învins până acum toate utopiile şi a pus bazele democraţiei liberale: omul şi păcatele sale, dintre care cel mai important e instinctul de conservare.

Aveţi să-mi schimbaţi în monede de un ban?