Concurs de orientare politică

O bună orientare politică este exact opusul a ceea ce pare. E o formă aproape legală de încălcare a legii.

Dacă vrem să înţelegem ceva din cazul Deta, este recomandabil să ne aplecăm un pic asupra conceptului de „orientare politică", cu care am făcut cunoştinţă demult, în armată. Într-o noapte de pe la începutul anilor '80, un soldat stătea în postul de gardă şi l-a somat cu regulamentarul „Stai! Stai că trag!" pe cel pe care l-a prins că tocmai sărise gardul unităţii. Era un caporal care se întorcea beat din oraş. Soldatul n-a ţinut seama de grade şi l-a dus pe intrus la corpul de gardă. A doua zi, un veteran avea să pună diagnosticul situaţiei: „Ăsta n-a avut deloc orientare politică. Să vezi ce futai îl aşteaptă după". Ceea ce s-a şi întâmplat.

Soldatul s-o fi crezut bine orientat politic faţă de comandantul regimentului, al garnizoanei, faţă de ministrul Apărării sau chiar faţă de Comandantul Suprem. Numai că în viaţa reală, aşa cum avea s-o constate şi el, o bună orientare politică este exact opusul a ceea ce pare. E o formă aproape legală de încălcare a legii. Douăzeci de ani mai târziu, când a refuzat să inculpe fără probe suspectul dictat de superiori, procurorul Cristian Panait a avut şi el o mare problemă de orientare politică, din care n-a putut să iasă decât printr-o fereastră de la etajul patru.

Pentru cei care n-au făcut armata sau n-au avut de-a face cu sisteme puternic ierarhizate, cum sunt poliţia şi procuratura, pare surprinzător că „orientarea politică" a devenit, de regulă, mai puternică decât legile, regulamentele sau normele care guvernează aceste sisteme. Şi spun „de regulă" pentru că orientarea asta politică, oricât de folositoare ar fi, are şi un mare neajuns: atunci când se rupe regula, devine mai instabilă decât nitroglicerina.

Şeful poliţiei din Deta a fost, în mod cert, un tip bine orientat politic de a rezistat în funcţie atâţia ani, într-o localitate în care contrabanda cu benzină n-a putut fi curmată decât de contrabanda cu ţigări. Regula orientării politice sănătoase s-a rupt când băieţii primarului au exagerat cu săbiile şi atunci şeful poliţiei, rămas puţin dezorientat politic, a trebuit să-şi dea demisia. Nu altfel a păţit Vasea Şoric de la Neamţ, un alt comisar bine orientat politic. El încă ar fi supravieţuit partidei de asasinat dintre Mararu şi Chilat dacă nu rupea el însuşi regula tăcerii. Când a zis că au şi cămătarii rolul lor benefic în societate, a fost clar că a scăpat pe caldarâm găleata cu nitroglicerină. Dacă tăcea, era şef şi acum.

Oricât de utile sunt pentru calmarea celor care le pretind, demisiile de conjunctură nu fac decât să ascundă boala profundă din sistemele puternic ierarhizate: conceptul de „orientare politică" se deprinde din şcoală şi chiar construieşte cariere. Atâta doar, să nu se „rupă regula", că iese deranj...

Iar celor prost orientaţi politic nu le rămâne decât futaiul de după sau o fereastră de la etajul patru în sus.