Chiliman şi Udrea se merită unul pe alta

O consultare a cetăţenilor ar trebui, totuşi, să preceadă adoptarea Legii Capitalei, cu o singură condiţie: părerea lor chiar să conteze.

Interminabilul război care se poartă pe seama referendumului privind Legea Capitalei nu are băieţi buni şi băieţi răi. Pe conducătorii de oşti Andrei Chiliman şi Elena Udrea un singur lucru îi diferenţiază, şi anume faptul că sunt adversari politici. În rest avem un noian de asemănări - de la politicianismul ieftin până la uriaşul dispreţ pe care îl au faţă de opinia publică, faţă de cetăţeni, în ultimă instanţă faţă de alegători.

Primul a început Chiliman. Prinzând el de veste că Udrea a pus gând rău primarilor de sector printr-o viitoare lege a Capitalei, a lansat ideea unui referendum, la care întrebarea era, cumva, telefonată: ,,Sunteţi de acord cu centralizarea administrativp prin transferul de atribuţii de la primpriile de sector cptre CGMB?". Într-o perioadă în care toată lumea vorbeşte numai despre descentralizare, includerea în întrebare a opusului său, centralizare, ar fi urmat, în opinia iniţiatorilor, să atragă majoritar răspunsul „nu".

Replica n-a întârziat să apară. Gaşca Elenei Udrea a plusat cu un alt chestionar la referendum, aiureala aceea cu nu mai puţin de 7 întrebări. Uriaşul hohot de râs care s-a auzit după aceea, plus noianul de înjurături, i-a determinat să facă un pas înapoi şi să rămână la „doar" patru întrebări. Chiliman nu se lasă mai prejos şi, ieri, a plusat: două întrebări. Până să se întâlnească undeva pe la mijloc, la nivelul a trei întrebări, a intervenit în discuţie preşedintele Băsescu, care a declarat, tot ieri, că nu e nevoie de niciun referendum, soarta Capitalei şi a sectoarelor sale se decide în Parlament. Tehnic, are dreptate, legile le adoptă Parlamentul, nu Consiliul General şi nici bucureştenii, prin referendum. Dar o consultare a cetăţenilor ar trebui, totuşi, să preceadă adoptarea Legii Capitalei, cu o singură condiţie: părerea lor chiar să conteze.

Or, din modul în care se desfăşoară ostilităţile, tocmai părerea bucureştenilor e ultimul lucru care îi interesează pe protagonişti. A dovedit-o Elena Udrea prin cele şapte întrebări care ei i se păreau clare şi logice şi s-a dovedit cu asupra de măsură că nu erau deloc aşa. O dovedeşte şi Andrei Chiliman, care nu mai departe decât ieri declara că nu contează dacă referendumul e validat sau nu - adică dacă se prezintă la vot numărul de cetăţeni cerut de lege - important e răspunsul celor care votează, oricât de puţini vor fi ei. Asta goleşte practic de conţinut ideea de referendum şi o transformă într-o simplă competiţie între activiştii de partid. Câştigă cine are mai mulţi.

Meciul pentru Capitală e departe de a se fi terminat, încă nu i se întrevede sfârşitul, dar terenul pe care se joacă devine din ce în ce mai mic - iar cei care îl tot micşorează sunt chiar jucătorii. Miuţa asta arată încă o dată că lucrurile cu adevărat serioase n-ar trebui lăsate la mâna politicienilor.