Ce mai face Băsescu pe caniculă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Băsescu nu a făcut acum decât să-i aducă din nou pe Ponta şi pe Antonescu în siajul lui Dan Voiculescu.

Pesemne puţin plictisit, preşedintele a ieşit pe un post de televiziune şi, din două-trei vorbe aruncate mai degrabă neglijent, a ieşit o ditamai dezbaterea, numai bună de folosit ca umplutură într-o toridă zi de august. Să-i facem, aşadar, hatârul...

Cu excepţia cazului în care s-o fi insolat, nu cred că Traian Băsescu a vorbit serios atunci când a zis că nu va numi premierul de la USL chiar dacă această alianţă va obţine majoritatea absolută după viitoarele alegeri. Dacă chiar asta ar vrea să facă, în mod cert nu ar fi devoalat strategia încă de pe acum, cu aproape un an şi jumătate înainte de deschiderea urnelor. O asemenea mişcare se face din scurt, câtă vreme adversarul este încă buimac şi nu are răgaz să găsească texte legale şi constituţionale care s-o contracareze. Să nu uităm, Băsescu a mai executat această figură cel puţin o dată, în 2004, când a spus explicit că alianţa politică D.A., înregistrată la Tribunal, trebuie să dea premierul, şi nu coaliţia electorală PSD+PC, care de fapt câştigase alegerile. Ar fi mult prea uşor acum, când PSD şi PNL sunt într-o alianţă politică, să-l loveşti pe Băsescu folosind argumentele lui de atunci.

Dacă e să speculez, înclin să cred că scopul lui Traian Băsescu a fost altul. Acela de a-i resolidariza pe Victor Ponta şi pe Crin Antonescu cu ideea fixă a lui Dan Voiculescu, privind suspendarea preşedintelui. În ultima perioadă, cei doi capi ai USL dădeau semne tot mai clare că se distanţează de obsesiile liderului PC şi, la nivelul imaginii publice, o astfel de tendinţă nu-i slujeşte deloc lui Băsescu. El nu a făcut acum decât să-i aducă din nou pe cei doi în siajul lui Dan Voiculescu.

La aceeaşi taclală TV, preşedintele a găsit de cuviinţă să-l pocnească şi pe Emil Boc cu nuieluşa peste degete, în chestiunea economatelor sau a creşterilor salariale de la 1 octombrie. Cu aşa plevuşcă în jurul său, e normal ca un rechin ca Traian Băsescu să se plictisească în răcoarea Cotrocenilor şi să se mai distreze din când în când aruncând o petardă de vară. Iată-i:

Victor Ponta: din promiţătorul magistrat care conducea acum câţiva ani falanga de anticorupţi a premierului Năstase, a mai rămas acum, vorba lui Geoană, „decât atât": privirea fixă şi maximum zece cuvinte - aceleaşi, dar permutate circular. Alături de el, dar cumva la polul opus, îl avem pe Crin Antonescu: privire vioaie şi posesor indiscutabil a cel puţin un milion de cuvinte, parcă de fiecare dată altele. Luate însă la bucată, acestea, cuvintele sale, nu par să facă, fiecare, mai mult decât un pliculeţ de şampon, din alea care se dau gratuit prin hoteluri. Bisectoarea celor doi e Emil Boc: privire fixă şi diareea de cuvinte care nu spun niciodată nimic. Fără sufleorul de la Cotroceni, Boc ar fi exact un peşte în acvariu: îl vedem doar că dă din gură, nu şi că spune ceva.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite