Bacalaureaţii, gâţii şi chiloţii

Recunosc dreptul politicienilor de a minţi şi de a manipula, dar şi dreptul presei de a devoala asemenea practici – cu condiţia să vrea şi să poată.

Când am scris recent că nu urmăresc Antena 3 din motive de igienă mintală, postacii domnului Voiculescu şi-au prezentat în haită argumentele (z'gâţii mă-tii!) şi m-au făcut cum le-a venit la degete. Incidentul dintre Antena 3 şi Bacalaureatul ministrului Daniel Funeriu le-a dat postacilor peste degete. Rămâne cum am stabilit: nu te uiţi la Antena 3 dacă vrei informaţie, analiză, echilibru, context, bun-simţ sau dacă vrei să rămâi întreg la minte. Şi totuşi, e un motiv pentru care merită să te uiţi la Antena 3: ca să vezi luptă politică.

Mulţi au criticat ceea ce a făcut Radu Tudor când a prezentat falsul privind Bacalaureatul lui Funeriu - un fals de care nu se mai îndoieşte nici măcar cel care l-a colportat. Criticii au dreptate dacă şi numai dacă îi consideră pe Radu Tudor şi pe cei asemenea lui - parcă din ce în ce mai mulţi - ca fiind exclusiv gazetari. Dacă însă i-am imagina pe Radu Tudor şi pe cei asemenea lui ca fiind mai degrabă politicieni decât gazetari, vom vedea că lucrurile devin dintr-odată chiar suportabile. Nu v-ar plăcea un Gâdea, un Ciutacu, chiar şi un Mircea Badea vorbind de la tribuna Parlamentului? Nu credeţi că ei ar folosi mai multe cuvinte decât singurele trei pe care pare să le ştie Victor Ponta (Băsescu, Udrea, fură) şi mai puţine, dar mai bine administrate, decât foloseşte Crin Antonescu? Lucrurile nu stau alt­fel la celelalte televiziuni, fie că susţin Puterea sau Opoziţia. Câtă vreme formatorii de opinie vizibili se vor încăpăţâna să-şi asume postura de jurnalişti fără să respecte minimele reguli ale acestei meserii, sau câtă vreme îşi reneagă implicarea politică directă şi lasă acest teren pe seama gângavilor de partid, ei fac nespus de mult rău atât jurnalismului, cât şi politicii. Presa şi politica sunt, totuşi, meserii distincte şi ceea ce este nu doar scuzabil, ba chiar recomandabil într-una dintre ele este nu doar impardonabil, ba chiar toxic în cealaltă. Eu recunosc dreptul politicienilor de a minţi şi de a manipula, dar şi dreptul presei de a devoala asemenea practici - cu condiţia să vrea şi să poată. Dezechilibrul apare când gazetarii mint mână-n mână cu politicienii, ba chiar mai abitir decât ei. Problema aşadar nu este una de comportament, ci una de asumare: fă ceea ce eşti, nu ceea ce vrei să pari.

PS: A nu se înţelege că am ceva numai cu televiziunile. Spre contraexemplu, văd în jur câţiva gazetari care, de trei zile, tremură de emoţie (îi trădează tăblia mesei) faţă de senzaţionala foto-dezvăluire, pe internet, a chiloţilor doamnei Elena Udrea. Tremurul iniţial a fost urmat de câteva replici quality, cultural-educative şi social-politice, care au încercat să ascundă emoţia şi să justifice publicarea pozelor. Aflăm bunăoară că noua filarmonică din Braşov, dezvelită cu ocazia dezvelirii doamnei ministru, n-ar fi pupat alt­minteri atâta publicitate sau că e vorba de lupta internă din PDL, care a prins-o pe respectiva madamă fără scut şi fără scutieri în zonele relevante. Cred că şi aici, cei care tremură de atâta emoţie nu au neapărat o problemă de comportament, ci una de asumare.