Viaţa într-o bază

Nimic necesar unui trai confortabil nu lipseşte dintr-o bază Air Force. Chiar dacă pleacă la război, soldatul ştie că familia îi este asigurată şi în siguranţă.

Nimic necesar unui trai confortabil nu lipseşte dintr-o bază Air Force. Chiar dacă pleacă la război, soldatul ştie că familia îi este asigurată şi în siguranţă.

În vreo două ore, pe jos, am făcut turul complet al bazei, folosind de câteva ori - la intrările şi ieşirile în baza propriu-zisă - permisul de acces. Pentru orăşelul bazei, nu este nevoie de vreun document special. În vreo şapte ore, cu maşina, am făcut şi un tur aproape complet al insulei, oricum am ajuns în toate locurile sale importante, munţii mai spectaculoşi, pădurile de conifere şi foioase, ţărmurile mai interesante etc. Despre insulă în general şi infrastructurile sale perfecte, am scris în articolul de săptămâna trecută, acum, voi încerca să scriu ceva şi despre baza ca atare şi viaţa de zi cu zi într-o astfel de instituţie. De bună seamă, nu chestiuni militare, să nu divulg din greşeală vreun secret! Nu că aş avea acces la aşa ceva, deşi permisul mă lasă să mă plimb peste tot. De altfel, când am întrebat dacă există lucruri pe care nu am voie să le fotografiez, am fost privit cu mare mirare. În epoca miniaturizării, a aparaturii tot mai performante şi invaziei de sateliţi, oricum nu mai poţi ascunde vreun obiect pe suprafaţa planetei. Am întrebat însă cu amintirea semnelor care interzic fotografierea pe care le mai poţi vedea pe aeroporturile noastre şi chiar pe unele gări sau poduri, rămăşiţe ale unor vremi trecute.

Am decis să scriu despre asta ca să ne facem o idee despre viaţa de zi cu zi a militarilor şi civililor americani care lucrează într-un asemenea loc şi, desigur, despre cum o duc familiile lor, care îi însoţesc, adesea migrând periodic, dintr-o bază într‑alta, de-a lungul şi de-a latul lumii. Indiferent de dimensiuni, cam aceleaşi dotări instituţionale, infrastructurale, logistice etc. există în orice bază Air Force oriunde în lume. Mă refer strict la cele de natură civilă, cum scriam, evitând dimensiunile militare. Nu vreau să fac nimănui probleme. Orăşelul este alcătuit din case cu un etaj, cu două sau patru apartamente, toate dispuse parter (bucătărie, living, garaj, toaletă etc.) - etaj (dormitor matrimonial, alte două dormitoare, două băi şi puzderie de dulapuri îngropate în perete). Familiile cu mai mult de trei copii, pot dispune de două apartamente alăturate. Orăşelul este împărţit în cartiere: ofiţeri, subofiţeri, angajaţi civili americani, militari portughezi şi angajaţi civili portughezi, dar împărţirea e una tehnică, nu pe caste, ca să spun aşa. Pe teritoriul bazei şi cel al orăşelului, sunt distribuite toate dotările necesare unui trai confortabil: magazine alimentare şi nealimentare, cu preţuri detaxate pentru cetăţenii americani, dar, cu excepţia alcoolurilor tari şi a ţigărilor, şi pentru portughezi, locuri de joacă pentru copii, bibliotecă, teatru, cinematograf, terenuri şi săli de sport, piscină, cluburi. Pe câteva le-am frecventat, admirându-le calitatea. Pe terenul de fotbal, l-am văzut jucând pe nepotul mai mare. Spitalul, destinat în egală măsură militarilor şi civililor din bază, are şi o modernă secţie de pediatrie. Copiii, de la cei de vârsta grădiniţei la cei care termină liceul, au şcolile necesare la doi paşi de casă. În baza de aici, există un post de radio şi altul de televiziune proprii, ambele emiţând în engleză şi portugheză. Se editează şi un săptămânal de informaţii generale. Am uitat ceva? Se poate, ceea ce este sigur e că nu lipseşte nimic din ceea ce există în orice oraş normal de oriunde din State, Portugalia sau restul lumii.

Viaţa e plăcută aici? Fără îndoială. Însă pentru militari, doar până când vine ordinul plecării pe vreun câmp de luptă, în Irak, Afganistan, oriunde America e angajată militar. Deosebit de situaţia de la noi, plecarea la război nu e o chestiune de voluntariat, ci de ordin. Soldatul pleacă la luptă dar măcar ştie că, în afara lui însuşi, nimic nu-i va lipsi sale familiei cât lipseşte. Nici confortul, nici banii, nici asigurările medicale, cele ale Air Force fiind printre cele mai bune din SUA. Şi dacă are noroc pe câmpul de luptă, se vor şi revedea!