Uşor cu democraţia pe scări!

Principala calitate a democraţiei moderne ţine de modul în care reuşeşte să asigure un nivel cât mai ridicat al reprezentativităţii aleşilor noştri – din aceste motiv şi este poreclită «reprezentativă».

În mai puţin de un an am asistat la două atacuri grele împotriva reprezentativităţii, unul îndreptat împotriva modului în care ne alegem reprezentanţii locali, deci primarii şi preşedinţii de consilii judeţene, celălalt în contra manierei de a ne alege parlamentarii. În primul caz, operaţiunea de malformare a democraţiei a fost strălucit pusă în operă de fosta majoritate PDL-istă, pe vremea guvernului Boc, în cel de-al doilea, noua majoritate USL-istă nici n-a ajuns bine la putere că a şi purces la siluirea perversă a democraţiei parlamentare. Marile noastre partide - e un calificativ pur cantitativ! - par să fi intrat într-o competiţie de rău augur în ceea ce priveşte desfăşurarea proceselor democratice şi exercitarea de către cetăţeni a drepturilor fundamentale ce ţin de democraţia reprezentativă.

Să ne înţelegem - nu există sisteme electorale perfecte, toate au avantaje şi dezavantaje şi, în principiu, politicienii ar trebui să le aleagă pe cele care afectează cel mai puţin reprezentativitatea aleşilor noştri. Sistemele electorale „pure"  afectează cel mai puternic opţiunile. În cazul alegerilor locale, reprezentativitatea sporeşte prin desfăşurarea a două tururi de scrutin. Oricum, dacă nu face tâmpenii prea mari, un primar în post are o şansă în plus de a fi ales comparativ cu un candidat „virgin". Prin restrângerea alegerilor la un singur tur, această şansă se dublează. Practic, după 10 iunie, vom constata că 9 primari actuali din 10 au rămas în post. Pe de o parte, această opţiune a redus către zero şansele de primenire a corpului primarilor şi preşedinţilor de CJ, pe de alta, vom avea aleşi ajunşi în post cu sub 20% din voturile exprimate, ceea ce înseamnă, la o prezenţă la vot de circa 50%, reprezentativi pentru mai puţin de 10 procente din electoratul total al circumscripţiei de votare. În sfârşit, alegerile locale în două tururi ar fi acordat alegătorilor rămaşi fără candidatul preferat după primul tur să încerce să alege, raţional şi nu afectiv, „răul cel mai mic" în turul al doilea. Motivaţia produsă de PDL la adoptarea actualei formule a legii, aceea privind „reducerea cheltuielilor" este neserioasă. În primul rând, la câţi bani sunt risipiţi şi/ sau furaţi la noi între alegeri, suma economisită astfel este microscopică. În al doilea rând, ideea de a face economii pe seama democraţiei este periculoasă. Dacă nu mai facem deloc alegeri, economiile sunt mult mai mari. Iar dacă în locul alegerilor procedăm la o tragere la sorţi, obţinem o „reprezentativitate aleatorie" mult mai ridicată decât în cazul alegerilor într-un singur tur!

Ca să nu rămână datoare la fracturarea democraţiei, abia ajunsă la putere, USL a adoptat pentru alegerile generale aşa-numitul vot uninominal pur. Asemănător cu turul unic de la locale, doar că desfăşurat în colegii desenate în circumscripţiile electorale clasice, acesta va conduce la aceleaşi rezultate - deputaţi şi senatori aleşi cu mai puţin de 20% din voturile exprimate, deci mai puţin de 10 procente din voturile teoretic posibile. În acest caz, peste 80% din opţiunile alegătorilor rămân neutilizate, mai grav ele sunt alocate candidatului cu cele mai multe voturi conform principiului „câştigătorul ia tot". Acest sistem este chiar mai prost decât cel anterior - care permitea obţinerea postului şi de pe a doua, chiar a treia poziţie în colegiu, în funcţie de criterii complementare! - în ceea ce priveşte „utilizarea" voturilor valabil exprimate. Oricum, voturile destinate adversarilor nu se duceau automat spre candidatul ce obţinea numărul cel mai mare de voturi din colegiu. În acest caz, USL nici măcar n-a mai simulat că ar fi vorba despre economii făcute pe seama procesului electoral - deci a democraţiei! Dl Crin Antonescu „a scăpat" explicaţia cu o sinceritate demnă de o cauză mai bună - votul uninominal într-un singur tur permite eliminarea PDL de pe scena politică! Nu sunt sigur că asta se va petrece, dar mărturia în sine spune totul despre apetenţa democratică a politrucilor noştri - nu e suficientă înfrângerea adversarilor, e preferabilă aneantizarea acestora! Foarte interesant mi se pare faptul că, deşi tot modificăm sistemul electoral din 1990 încoace nici un partid n-a propus sistemul care elimină cele mai multe din dezavantajele sistemelor „pure", reunind o parte din avantajele acestora - votul pe listă preferenţială. Acesta întăreşte partidele ca structuri de bază ale politicii democratice, dă majorităţi suficient de mari şi, mai ales, respectă dorinţa alegătorilor - chiar dacă partidele propun o listă, ordinea este stabilită în final de votanţi, nu de partide. Un asemenea sistem cred că m-ar readuce până şi pe mine la vot! Bănuiesc că şi alţi „abstenţionişti" -  altceva decât absenteiştii...

Liviu Antonesei este scriitor şi jurnalist. Din aprilie 2010 susţine o rubrică săptămânală de comentariu politic în „Adevărul".