Trăim într-o comedie neagră!

De un cincinal, trăim într-o comedie neagră. Nu mă refer doar la noi, românii, ci la întreaga omenire. Criza bântuie fără milă şi e cumva comic, dar cu nuanţe negre cum spuneam, că tocmai cei care ne-au băgat în criza fără fund şi fără capăt vor să ne şi scoată de acolo! 

Cei care ne-au băgat în criza fără capăt vor să ne scoată de acolo! Să-i luăm la rând. Să începem cu politrucii, care, votaţi de cetăţeni, se pun imediat, odată aleşi, în slujba corporaţiilor care le-au finanţat campaniile! Multinaţionale sau naţionale, că ei nu fac asemenea discriminări de prost  gust. Să-i adăugăm pe bancherii care au stimulat, peste tot în lume, operaţiunea „credit doar cu buletinul", care a provocat bula imobiliară ce a destabilizat complet sistemul economic, oricum fragil pe măsură ce se mondializa, aceiaşi bancheri care şi-au tras dividende din ajutoarele urgente de stat. Să nu-i uităm nici pe oamenii de afaceri care au uitat de „economia reală", a bunurilor şi serviciilor efective, stimulând peste măsură „economia virtuală", pur speculativă. Ar fi păcat de moarte să trecem peste cioclii internaţionali de la FMI, BM, UE etc., care propun mereu măsuri de „asanare", condiţie minimă, nu şi de „relansare" economică, dar ale căror soluţii n-au salvat niciodată nimic, dar au îndatorat enorm puzderie de state, devenite prin asta mai ascultătoare. N-ar trebui trecute cu vederea nici cercurile militare, care după ce declanşează, fără analiză serioasă, operaţiuni de oprire a încălcării drepturilor omului sau pentru a asigura accesul la democraţie pentru popoare oprimate se trezesc că, după ce au câştigat războiul, nu pot câştiga pacea şi produc mai multe „victime colaterale" decât regimurile înlăturate. Şi aşa mai departe!

Deci, tocmai ei toţi vor să ne şi scoată din criză! De râsul curcilor, dacă nu ne-ar durea până-n măduvă. În ce-i priveşte, în afară de premierii Greciei şi Italiei, de mini-premierul român şi câţiva bancheri, nimeni n-a căzut victimă crizei ce ţine de cinci ani! Mai pică, probabil, Sarkozy, poate Obama. Vin alţii - la fel! Se îndatora Grecia, dacă nu era încurajată, ca să poată cumpăra produse germane şi din alte ţări dezvoltate? Ajungea la decalajele la care a ajuns dacă CE observa din timp evoluţia? Dacă n-a observat, respectiva Comisie e grav incompetentă, dacă le-a observat şi a închis ochii, e limpede că e complice la deficite şi trebuie să răspundă solidar.

Nemulţumirea globală faţă de „nomenclatura" politico-economico-financiar-militară a lumii a fost dovedită de amplul fenomen „occupy" care, cred, şi-a consumat doar faza de avertizare şi va renaşte mai puternic, dat fiind că excelenţii gropari nu se dovedesc medici la fel de buni! Nici ei nu stau degeaba - peste tot, sub pretextul combaterii terorismului, măsurile şi structurile represive se aglomerează. Iată, Tratatul ACTA, care din punctul de vedere al protejării drepturilor de autor e inutil, pentru că există legislaţia necesară, este absolut vital pentru corporaţiile care n-au învăţat cum să câştige onest în mediul virtual, şi pentru politrucii cu frica în sânge de revoltele populare şi de revoluţii. Nici revoluţiile portocalii, nici primăvara arabă, nici măcar „occupy" nu erau posibile fără telefonia mobilă, reţelele sociale, internet în general... În ACTA nu este vorba despre drepturi de autor, protejate prin lege pretutindeni, ci despre limitarea libertăţilor noastre de expresie şi comunicare, de asociere, este vorba despre libertatea noastră.

În cadrul sistemului de acum, nu există ieşire, iar în general, nu cred că este posibilă întoarcerea la situaţia dinaintea crizei. Ce putem spera este impunerea unor forţe şi tendinţe care să fie în stare să reformeze sistemul, astfel acesta fie va exploda, fie va imploda, cum s-a întâmplat cu fostul sistem comunist. Doar că atunci problema era mai mică, criza de sistem cuprindea doar o parte din lume, nu toată lumea, plus că a existat o anumită „cooperare" între Estul reprezentat de Gorbaciov, Vestul reprezentat de Bush, cel adevărat, precum şi un factor de mediere, care reprezenta cumva Estul şi Vestul laolaltă, Karol Wojtyla, Papa Ioan Paul al II-lea, un personaj de o anvergură mai mare decât a celorlalţi doi laolaltă! 

Liviu Antonesei este scriitor şi jurnalist. Din aprilie 2010, susţine o rubrică de comentariu politic în „Adevărul".