Subfinanţare şi risipă

Nu am aşteptat să am nevoie de sistemul medical, pentru a deveni atent la ceea ce se petrece acolo. Este un sistem prea important pentru noi toţi pentru a nu ne solicita preocuparea.

Săptămâna trecută am schiţat o analiză a sistemului medical, pe latura de stat şi cea privată, plecând de la un studiu de caz. Desigur, nu am aşteptat să am nevoie de acesta, pentru a deveni atent la ceea ce se petrece în Sănătate. E un sistem prea important pentru noi toţi pentru a nu ne solicita preocuparea. Chiar şi cei indiferenţi s-au „trezit" după tentativa de „privatizare" a SMURD şi demisia doctorului Arafat, două evenimente asupra cărora, din fericire, s-a revenit sub presiunea unor proteste publice fără egal din anii nouăzeci încoace. Recunosc însă că experienţa personală a avut un anume efect - am devenit şi mai atent la sistem, am început să mă documentez şi din alte surse - statistici, rapoarte, analize ale specialiştilor etc. - decât ştirile şi reportajele spectaculoase din presă, care au totuşi marele merit de a atrage şi a menţine atenţia noastră trează. Iată, chiar din prima pagină din ediţia de sâmbătă a celui mai important cotidian local, aflu că, în Clinica de Arşi din Iaşi, mortalitatea în cazurile grave este de cinci ori mai mare decât media mondială, dr. Teodor Stamate, şeful clinicii, declarând că „arsul cu peste 30% din suprafaţa corpului afectată este sortit pieirii". Vorbim despre o epocă în care „arşii" cu o suprafaţă afectată dublă sunt salvaţi mai pretutindeni în lumea civilizată! Cauzele? Dotările de pe vremea bunicii şi lipsa banilor pentru medicaţia necesară.

De altfel, sistemul este subfinanţat cronic -  în ultimii peste douăzeci de ani, doar de două ori bugetul a depăşit  jumătatea minimei europene, care este de 6%! Această subfinanţare, dar şi alte racile ale sistemului - „depopularea" cu circa 20% la nivelul medicilor, alta şi mai mare la cel al cadrelor medii; corupţia din sistemul achiziţiilor; faptul că, în 22 de ani, Sănătatea a avut tot atâţia miniştri, fiecare cu „reforma" lui etc -, sunt succint şi excelent analizate de prof. dr. Răzvan Constantinescu într-un articol de pe site-ul contributors.ro, analiză dezvoltată într-un interviu acordat ulterior. Autorul nu se opreşte la analiză, ci propune câteva măsuri de maximă urgenţă, care pot oferi pe moment o gură de oxigen unui sistem, sănătatea publică, aflat în pragul colapsului: „1. Alocarea pentru sănătate a unui procent din PIB măcar cât minimul european de 6%. 2. Transparenţă în colectarea şi gestionarea fondurilor CNAS şi auditarea acesteia. 3. Aplicarea standardelor europene pentru achiziţiile publice în domeniul sanitar, stabilirea standardelor de cost şi a preţurilor manoperelor medicale, precum şi a pachetului de bază de servicii medicale. 4. Reformarea medicinei primare înaintea celei spitaliceşti. 5. Deblocarea posturilor din sistemul sanitar şi eliminarea statutului de bugetar pentru angajaţii acestuia". Deocamdată, constat că a avut loc deblocarea posturilor! Mai constat că primele trei măsuri se referă la subfinanţare şi la risipă.

În această ultimă privinţă, informaţiile obţinute şi prelucrate m-au condus la concluzii paradoxale - de pildă, se fură mai mult pe vremuri de criză, iar bugetele insuficiente par mană cerească pentru corupţi! Iar ingeniozitatea acestora nu cunoaşte limite, exercitându-se mai ales pe direcţiile: încărcarea facturilor, cu comision corespunzător!, la lucrările de reparaţii curente şi capitale; achiziţiile de medicamente şi tehnică medicală, prin licitaţii trucate şi chiar fără licitaţii; investiţiile, câte şi unde mai sunt, acordate exclusiv clientelar. Am întâlnit situaţii spectaculoase - achiziţii de vată sau faşă pentru 10 ani!, probabil dincolo de termenul de garanţie al produsului, sau de bisturie pentru 7/8 ani! Cât priveşte lucrările, nicio firmă nu se supără dacă la o factură de un miliard şi nişte sute de ROL, în urma controlului Curţii de Conturi, i se taie câteva sute de milioane. Nu falimentează, solicită noi lucrări! 

Liviu Antonesei este scriitor şi jurnalist. Din aprilie 2010 susţine o rubrică de comentariu politic "Adevărul."