Strategia Opoziţiei?!

Că suntem prost guvernaţi o simţim cu toţii, pe pielea noastră. Ar trebui să aflăm dacă putem fi guvernaţi mai bine…

Nu ştiu exact ce strategie elaborează Opoziţia în secret, dar ce se vede la lumina zilei nu mi se pare, deocamdată, extraordinar de atractiv! Domnii Antonescu şi Ponta par să se fi fixat obstinat pe erorile preşedintelui şi trag în acesta „din toate poziţiile", precum teroriştii din decembrie. În rest, e mai degrabă ceaţă. Strategia aceasta, dacă strategie este, nu mi se pare de niciun folos, dacă Opoziţia chiar doreşte să câştige confortabil cele două rânduri de alegeri de anul viitor. De ce este  „strategia" contraproductivă? Mai întâi, pentru că preşedintele, chiar dacă de-abia se apropie de jumătatea celui de-al doilea mandat, aparţine deja trecutului politic. În al doilea rând, pentru că toată lumea îl critică pe preşedinte, de la jurnalişti şi analişti până la o parte din propriii săi intelectuali, ca să nu mai amintesc de bugetari, pensionari etc. În sfârşit, pentru că, după cum se vede, liderii Opoziţiei par să fi căzut într-un fel de capcană întinsă chiar de adversarul lor. Dl preşedinte pare să-şi fi asumat postura de „sac de box", astfel încât lansează tot felul de propuneri şi judecăţi exotice - regionalizarea, modificarea Constituţiei (în contexte absolut imposibile), insultarea Regelui etc. - numai pentru a atrage atenţia spiritului critic, specializat sau global asupra sa, astfel încât Guvernul şi partidul de guvernământ să aibă mâinile libere şi să evite cât mai mult posibil criticile publicului. Cu gândul, desigur, la rezultate cât mai puţin proaste anul viitor.

Că aceasta este o capcană întinsă abil Opoziţiei mi se pare a fi confirmat şi de faptul că preşedintele şi-a trimis partidul, în perioada care urmează, la felurite simpozioane, aniversări, baluri, nunţi şi botezuri -poate şi înmormântări! -,ca să facă frumos la popor şi să recâştige simpatia publicului. Sigur că „strategia" prezidenţială de captatio benevolentiae nu va fi încununată obligatoriu de succes. Alegătorii sunt imprevizibili de felul lor şi e posibil ca auto-invitaţii de partid şi de stat să se trezească cu tartine pe revere şi pahare de şampanie în freză, cum e posibil ca, dimpotrivă, să fie primiţi cu simpatie la petrecere şi sancţionaţi - sau nu! - la votările de anul viitor.

Tocmai din acest motiv strategia Opoziţiei mi se pare insuficientă. Sigur, ţinând seama de sondajele din ultima vreme şi de erodarea firească a partidelor de la guvernare, pare foarte probabil ca Opoziţia să câştige alegerile de anul viitor. Însă dimensiunile victoriei sunt dependente de ce percepe publicul că poate oferi aceasta odată ajunsă la putere. Cu „strategia" de până acum, Opoziţia poate spera doar o victorie „pe vot negativ", al nemulţumirii şi al pedepsirii, deci o victorie limitată, care o va face dependentă de aliaţi conjuncturali precum UDMR sau - horribile dictu! - UNPR. Dacă doreşte o victorie care să-i asigure o majoritate confortabilă, Opoziţia ar trebui să lase Preşedinţia în grija celorlalţi critici, să renunţe la criticarea „în general" a guvernării, doar simţim cu toţii că suntem prost guvernaţi!, trecând la una specializată, pe politicile publice, şi, mai ales, să ofere alegătorilor un program alternativ de guvernare. Nu o schiţă, nu o sugestie, ci un program care să plece de la măsurile de relansare economică şi să acopere toate domeniile sociale importante, de la educaţie la sănătate şi de la justiţie la cultură. De ce nu a făcut încă asta? Nu ştiu. O fi secretă! Sau încă nu există! Dacă aşa este, termenul cel mai îndepărtat al lansării unui asemenea program, pentru a avea efect electoral, este la toamnă. Că suntem prost guvernaţi ştim, ar trebui să aflăm dacă putem fi guvernaţi mai bine!