Romanian – Adjective

Între participanţii festivalului londonez, Dan Piţa, Victor Rebengiuc, Ana Maria Marinca, Corneliu Porumboiu… Avem cu cine defila!

Formula din titlu nu este extrasă dintr-un manual de gramatică, ci este titlul sub care s-a desfăşurat cea de-a şaptea ediţie a „Festivalului Filmului Românesc" de la Londra, organizat de „Centrul Cultural Român", cu sprijinul „Curzon Mayfair" şi al CNC. Un titlu foarte potrivit, nu doar pentru că este o parafrază la filmul care a deschis festivalul, „Poliţist, adjectiv" de Corneliu Porumboiu, ci şi din alte câteva motive.

Cel mai important mi se pare însă acela că selecţia realizată de curatorul ediţiei din acest an, Verena von Stackelberg, reuneşte filme care spun ceva legat de dimensiunile istoriei, culturii şi, cu un termen mai puţin folosit astăzi, de specificul nostru naţional. Şi asta indiferent dacă ne referim la filme artistice sau documentare, la lung sau ­scurtmetraje. Porumboiu a fost un fel invitat-special al festivalului, dată fiind prezenţa sa şi în activităţile asociate acestuia, cum ar fi un masterclass la celebra „London Film School", precedat de vizionarea celuilalt film al său, „A fost sau n-a fost". Aş adăuga şi moderarea discuţiilor despre filmul din festival de către bine-cotatul critic Ian Haydn Smith.

Secţiunea dedicată recuperării maeştrilor a fost acoperită de proiecţia „Falezelor de nisip" de Dan Piţa, urmată de o animată dezbatere, la care a participat şi Victor Rebengiuc, moderată de scriitorul Mike Collins, care a acoperit o plajă mergând de la motivele care l-au determinat pe Ceauşescu să interzică filmul până la cele care permit filmului să reziste aşa de bine după aproape 30 de ani. De ­altfel, aceste lucruri au devenit mai clare prin proiectarea în ultima zi a festivalului, în cadrul evenimentelor conexe, a documentarului „Ministerul Adevărului", care a prilejuit o discuţie la fel de vie, cu participarea lui Dan Piţa, a istoricului Stejărel Olaru şi a lui Victor Rebengiuc. Dar am avut parte de un adevărat regal Rebengiuc, marele actor fiind protagonist şi în „Medalie de onoare" de Călin Peter Netzer, în care izbuteşte, nu doar în opinia mea, o interpretare „devastatoare".

Filmul de închidere a festivalului, „Eu, când vreau să fluier, fluier" de Florin Şerban, a făcut iarăşi „dreptate" noului val, ca şi secţiunea dedicată scurtmetrajelor, cu excelente mici bijuterii realizate de Adrian Sitaru, Alexandru Mavrodineanu, Tudor Cristian Jurgiu, Klara Trencsenyi şi Vlad Naumescu. În ultima zi a festivalului, în sala „Curzon" din Soho, a fost proiectat şi discutat documentarul „Noul val al cinematografului românesc" de Marius Doicov şi Vincent Guyottot. Au participat Ana Marinca şi producătorul Dan Burlac.

N-ar trebui să uit nici momentele de satisfacţie când zăream, pe rafturile din holurilor sălilor de cinema, amestecate cu operele maeştrilor din toată lumea, o largă selecţie din filmele tinerilor cineaşti români ai „noului val", sau să constat că primul volum din „The Palme d`Or Collection", editat de celebra „Artificial Eye", cuprinde „4, 3, 2..." de Mungiu, „The Child" al fraţilor Dardenne şi „Underground" de Kusturica.

Nu închei fără să felicit „echipa festivalului" - Ramona Mitrică, Verena von Stackelberg şi Mihai Râşnoveanu - laolaltă cu eficientul grup de voluntari anglo-român. Şi să-i felicit şi pe cineaştii care le dau de lucru celor dintâi!