Remanierea de la distanţă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

La sfârşitul săptămânii nu s-a petrecut o remaniere guvernamentală serioasă, ci un fel de remaiere de ciorapi de nailon.

E un oarecare avantaj să priveşti, uneori, spre ţară, spre evenimentele politice de acolo de la o anumită depărtare. Introduci, vorba lui Brecht, chiar dacă în alt context, un efect de distanţare. De pildă, în ultimele vreo zece zile, opinia publică naţională, în frunte cu păturile sale active, jurnaliştii şi comentatorii, analiştii şi „canaliştii", a fost amarnic zguduită de chestiunea remanierii guvernamentale. Mai întâi, a sosit „pe surse" vestea că ar fi vorba de patru miniştri. Până la urmă, activul PDL a ajuns la concluzia că trebuie să fie şase, iar aceştia au fost atât de repede schimbaţi şi înlocuitorii lor au depus aşa de repede jurământul, încât era cât pe ce să credem că dl Boc a devenit întruchiparea eficienţei.

Privită însă de aici, chestiunea pare mai degrabă un joc de imagine, destul de anost, cu vagi accente penibile. Toată tevatura, după cum îmi scria un prieten de acasă într-un mail, se petrece în jurul unui fel de remaieri - de ciorapi de nailon -, nu al unei remanieri guvernamentale adevărate. În fapt, avem parte de cel de-al cincilea guvern Boc în mai puţin de doi ani. Guvernul se tot remaiază, dar funestul personaj din fruntea sa, un fel de croitoraşul cel viteaz care tocmai a răpus „şase dintr-o lovitură", rămâne în post. Sigur, poţi resimţi un pic de uşurare la gândul că domnii Vlădescu, Berceanu şi Videanu - ceilalţi remaniaţi fiind de umplutură, să iasă norma - nu vor mai apărea toată ziua la televizor cu prostioarele şi glumiţele lor, deşi nici pentru asta nu poţi băga mâna în foc, că unele posturi le-au descoperit instantaneu competenţa problematică, dar...

Dar stricătorii poate chiar mai mari de imagine au rămas locului. Dlui Boc i s-ar putea ridica statuie pentru incompetenţa sa excesiv de vorbăreaţă. Cât o priveşte pe dna Udrea, o tot ţine din gafă în gafă, de la transformarea Norvegiei în republică încoace şi băgarea acestei ţări cu anasâna în UE, dar e mereu cu zâmbetul pe buze şi la fiecare tâmpenie a făcut pasul înainte! Domnia sa se bucură nu doar de sprijinul Cotrocenilor, ci şi de cel al bazei partidului, că nu degeaba împarte banii de la buget pentru săli de sport în toate cătunele, ca să nu mai vorbim de restul alocărilor clientelare de contracte, de achiziţii publice şi alte fandacsii cam blonde pentru vremuri de criză. Dacă te uiţi la evoluţiile din sondaje ale preşedintelui, premierului şi partidului moşit de cel dintâi în ansamblu, pare limpede că PDL, deja cu un picior în groapă, se pregăteşte să-l bage şi pe-al doilea. Nu că m-ar bântui regrete, că n-am plâns nici de dorul prostiilor ţărăniste, dar agonia se cam lungeşte şi asta e rău mai ales pentru ţară, care ar fi avut nevoie acum de un guvern puternic şi decis, nu de unul de marionete trase de sfori când de FMI, când de la Cotroceni, când de la Cocoşul de aur sau cum s-o mai chema cârciuma băieţilor deştepţi din construcţii.

Nu-mi fac iluzii nici în ce‑i priveşte pe ceilalţi actori ai vieţii politice, nici nu am simpatii de acest fel, sunt mai degrabă bântuit de nişte antipatii globale, poate dispuse cumva gradual. Însă, în faţa acestei remanieri de operetă, în urma căreia ne-am ales cu al cincilea guvern bocciu, n-ar fi fost preferabilă o demisie/ demitere în bloc a Guvernului? Cred că doresc succesul moţiunii de cenzură. Dacă nu de altceva, măcar pentru a mai schimba obiectul criticilor. A devenit plicticos să te tot ocupi de această încropeală ce şi-a dovedit magistral incompetenţa şi neputinţele. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite