Plecarea dlui Ungureanu şi soarta PDL

Dacă nu-şi doreşte o soartă chiar mai tristă decât acum –  ­când este totuşi principalul partid de opoziţie –, PDL ar trebui să-şi oblige oamenii cu imaginea sever erodată să facă pasul înapoi.

Ceea ce părea improbabil, s-a întâmplat - moţiunea de cenzură introdusă de opoziţie a adunat suficiente voturi pentru a duce la căderea Guvernului Ungureanu, la doar două luni şi ceva de la instalarea acestuia. Să faci un bilanţ al unei guvernări atât de scurte este inutil. În urma sa, nu rămâne nicio realizare remarcabilă, dar nici vreo greşeală monumentală. Datorită mediei de vârstă reduse şi a unei relative bune imagini a membrilor săi, mult deasupra forţelor politice care îl sprijineau, în această perioadă, n-a acumulat nici multă ostilitate asupra sa. A contribuit la asta şi faptul că venea după nenumăratele guverne Boc, care au funcţionat şi ca un fel de paratrăsnet ... cu anticipaţie. Rămâne declaraţia de la plecare a fostului premier Ungureanu, potrivit căreia nu şi-a spus ultimul cuvânt în politică. Fără îndoială că aşa este. La vârsta dumisale, la ambiţia, energia şi determinarea ce-l caracterizează, va mai avea multe de spus, fie în politica românească, fie în cea europeană sau internaţională în general. Poziţiile publice deţinute până acum în ţară - secretar de stat, ministru de Externe, premier -, dar şi cele internaţionale contribuie, pe lângă cele academice, la alcătuirea unui CV ce poate fi invidiat de orice politician, chiar mai în vârsta decât D-Sa, de oriunde din lume. Nici premierul, nici membrii guvernului n-au ieşit rău din această scurtă experienţă a guvernării.

Dar cineva tot a ieşit rău! Fostul premier şi preşedinte al fostului partid de guvernământ, ba chiar partidul însuşi şi suratele sale din coaliţia majoritară trecută. De altfel, căderea guvernului a fost cumva anticipată de valul de plecări din PDL, începând cu cea de calibru a dlui Frunzăverde. Dl Boc a declarat imediat după căderea guvernului: „ne-au lucrat minorităţile pe la spate"! Declaraţia e cumva comică, dacă ne gândim că nu precizează care minorităţi. Este însă şi incorectă, ca şi toate celelalte declaraţii referitoare la „trădare". Şi mie îmi displace profund traseismul politic, dar nu pricep cum acesta ar fi fost pozitiv atunci când era pus la cale pentru destructurarea PNL, prin facţiunea Stolojan - Stoica, sau pentru slăbirea PSD, dar devine brusc negativ când bagă PDL în vrie. Poate acest ciclu electoral, în care peste 20% dintre aleşi şi-au schimbat partidele, unii de mai multe ori, le vor obliga să voteze o lege care să împiedice traseismul, similar cu legea privind aleşii locali.

Deocamdată, constat că problemele din PDL abia au început. Dl Boc a fost obligat, cam împotriva voinţei dumisale, să-şi anunţe candidatura la primăria Clujului, iar mai mulţi lideri importanţi cer organizarea unui congres pentru schimbarea conducerii partidului. Asta ar fi trebuit să se petreacă la plecarea dlui Boc din fruntea guvernului. Nu s-a întâmplat. Acum, dl Boc ar putea face un fel de bine partidului, demisionând, lăsând drumul liber succesiunii. Numai de declanşarea unei lupte interne pentru putere nu are nevoie PDL acum. Ar fi o idee bună accederea dlui Ungureanu în acest post? Nu ştiu şi, mai ales, nu-mi dau seama dacă şi-l doreşte. E mai bun unul dintre liderii „istorici"? Nu cred. Dacă nu-şi doreşte o soartă chiar mai tristă decât acum - când este totuşi principalul partid de opoziţie -, PDL ar trebui să-şi oblige oamenii cu imaginea sever erodată, de la dl Boc la dna Udrea şi de la dl Oltean la dna Anastase, trecând prin Berceanu, Voinescu etc., să facă pasul înapoi şi să scoată în faţă figuri noi sau mai puţin compromise. Mai ales că nici dl Băsescu, pentru prima dată în istoria acestui partid, nu mai poate juca vreun rol de locomotivă. Oricât de „jucător" s-ar declara Domnia Sa. Dacă ar încerca, riscul este să pară doar „jucăuş"! Şi nu e cazul.

Liviu Antonesei este scriitor şi jurnalist. Din aprilie 2010, deţine o rubrică săptămânală de comentariu politic în „Adevărul".