Pălăria premierului

Corabia ia apă din toate părţile şi preşedintele nu observă. Pompele trebuie puse în funcţie, trebuie lăsat lest, dar preşedintele pare cataleptic.

Uneori, dl Boc umblă pe creştet cu o pălărie texană, cu boruri mari şi uşor răsucite în sus. Dar nu pălăria aceasta mă preocupă pe mine, în fond fiecare are dreptul să fie ridicol după cum crede de cuviinţă. Problema este că pălăria guvernării este prea mare, uriaşă, pentru posibilităţile dlui Boc.

Nu fac vreo aluzie, Doamne fereşte!, la puţinătatea dumisale trupească, că ­n-am chef de reproşuri corecte politic, ci la modestia minţii premierului. Un ins mediocru, care-şi imaginează că inteligenţa poate fi substituită cu un verbiaj gol-goluţ, papagalicesc, era o alegere cât se poate de nepotrivită pentru aceste vremuri de criză. Şi, totuşi, preşedintele ni l-a băgat pe gât deja de patru ori, iar colegii dumisale de Parlament încă o dată! În opinia mea, e prea mult, e deja insuportabil pentru starea de spirit a populaţiei. Mă uitam cu prilejul dezbaterii moţiunii de cenzură la dl Boc vorbind şi mă apucau, amestecate, repulsia, frica, dar şi mila.

Un papagal repetând obsesiv câteva fraze învăţate pe de rost, care nu aveau vreo legătură cu realitatea, cu soluţiile de relansare economică nici atât. În schimb, se răfuia energic cu toate guvernările României de la Groza, de nu cumva de la Burebista încoace. Chestiunea este că şi dacă a fi avut sută la sută dreptate, ceea ce nu e cazul, populaţia aşteaptă şi altceva în afara curbelor de sacrificiu şi a discursurilor alerte, dar stupide. De altfel, sacrificarea populaţiei va continua glorios, mai înspre toamnă-iarnă, dacă se va perpetua acest guvern acefal, nevertebrat, lipsit de imaginaţie. Deja se lucrează la Codul fiscal. Şi, de data aceasta, nu vor mai fi uitate nici firmele! Nu că a fi fost complet uitate, dar prin păstrarea TVA şi a cotei unice li s-a arătat oarece îngăduinţă.

Nu am o părere foarte bună despre dl Băsescu, însă părerea mea moderată se referea la caracterul dumisale, la gesturile temperamentale, când nu de-a dreptul mârlăneşti, inadecvate unui preşedinte, nu la inteligenţă, nici la abilitatea politică, demnă de cele mai şirete vulpi. Mă perplexează că, acum, de când a făcut fixaţie pentru dl Boc, nu mai văd urmă din acele calităţi. În situaţia în care am ajuns nu de o trompetă avem nevoie pe post de premier, ci de o persoană inteligentă, imaginativă, în stare să ia decizii ferme şi rapide. Corabia ia apă din toate părţile şi preşedintele nu observă. Pompele trebuie puse în funcţie, trebuie lăsat lest, dar preşedintele pare cataleptic. A dat vestea proastă şi a amuţit. Da, trebuie lăsat lest şi trebuie schimbat echipajul înainte de a-şi răsturna şi căpitanul! Şi nu e vorba acum de debarasarea de doi-trei miniştri vizibil antipatici, precum Videanu, Berceanu sau Udrea, şi de rotirea celorlalţi, ci de trimiterea la odihnă a secundului cu toată gaşca de mateloţi competenţi peste poate şi oneşti de-l fac invidios pe dl Năstase!

Dacă preşedintele are nu atât înţelepciunea, că e dificil, cât măcar instinctul politic de altădată, trebuie să provoace o schimbare radicală a guvernării. Demiterea celui de-al cincilea guvern Boc, numirea unui guvern de experţi condus de un premier cu credit la populaţie, solicitarea adresată tuturor partidelor, dincolo de simpatii şi antipatii, de a susţine respectivul guvern, cu mandat precis - soluţii pentru ieşirea din criză şi relansarea economică şi organizarea, la termen, a alegerilor viitoare. Între timp, poate se mai reformează şi partidele, că e jale!