O politică externă varză

Încerc eu să-mi fac curaj, dar dacă politica internă e moartă, ca scroafa, în porumb, cea externă e varză şi cele două se întâlnesc minunat într-o tigaie.

Obişnuiam să-l alint pe dl Boc cu cognomenul Croitoraşul cel Viteaz, cel care, în basm, dobora şapte dintr-o lovitură. Adevărul este că ţinta micii mele ironii era eronată, după cum ne dovedeşte ultima gafă - e un fel de a spune! - prezidenţială, declaraţia prin care a reuşit, dintr-o mişcare, să supere Casa Regală, memoria istorică, pe monarhişti şi pe republicanii de bun-simţ, pe istorici şi pe intelectualii autonomi, Rusia, Ucraina, ba chiar şi pe liniştitul domn Pleşu, deci adevărul este că dlui Băsescu i s-ar fi potrivit mai bine vorba cu „şapte dintr-o lovitură". Sau, ca să nu facem nedreptăţi, putem păstra Croitoraşul cel Viteaz pentru dl Boc şi propune versiunea Marinăraşul cel Viteaz pentru preşedinte. Bun, încerc eu să-mi fac puţin curaj glumind, dar dacă politica internă e moartă, ca scroafa, în porumb, cea externă e varză şi cele două se întâlnesc minunat într-o tigaie. Unde sunt consumate de „băieţii deştepţi", dar şi de fetele la fel de deştepte, care ne diriguiesc destinele.

Ce sens aveau nişte declaraţii iresponsabile care, dincolo de agitarea contextului intern, au provocat reacţii dure şi în vecini, e greu de priceput. Iar încercarea de a brava ulterior cu afirmaţia că „Uniunea Sovietică nu mai există" e penibilă, câtă vreme şi un copil de gimnaziu ştie că, la dispariţia URSS, Rusia s-a declarat stat succesor, deci unul care a preluat activul şi pasivul defunctei Uniuni. Cum şi URSS fusese stat succesor al Rusiei Ţariste. Bun, penibila afirmaţie a fost reluată şi de penibilul ministru de Externe care, după un bun debut diplomatic la Vatican, s-a remarcat mai ales prin şedinţe de jacuzzi, manipularea rezultatelor alegerilor de la ambasada din Paris şi pupinism politic, ba chiar în mai multe direcţii, de la preşedinte la simpatica doamnă Udrea! Nu ştiu, deci, de ce a fost nevoie de o asemenea declaraţie inutil provocatoare, dar presimt rece în spate gândindu-mă la preţul gazului de la toamnă încolo.

Din păcate, mai sus am dat numai un exemplu, politica externă a preşedintelui Băsescu - el fiind, constituţional, artizanul acesteia - este un eşec de la un capăt la celălalt. Relaţia strategică cu SUA, conform căreia luptăm în Afganistan şi în Irak, nu ne-a adus decât morţi şi răniţi şi niciun singur avantaj. Nu mă refer neapărat la cele economice, dar nici măcar de vize nu am scăpat, ba chiar toată diplomaţia discretă nu reuşeşte să-i asigure o biată întâlnire a preşedintelui cu dl Obama, care se îndreaptă vertiginos spre final de mandat. Cât priveşte „axa", măcar nu se mai vorbeşte obositor despre ea! Relaţiile cu Germania şi Franţa sunt problematice, cu ultima intrându-se în faza îmbrâncelilor între preşedinţi, Olanda s-a opus intrării în spaţiul Schengen. Pentru că veni vorba, oricât ar părea de neaşteptat, datorăm aderarea la NATO şi UE vechii puteri, nu chiar aşa de europene!, în vreme ce eşecul Schengen îl datorăm dlui Băsescu şi actualei puteri. Ca să nu mai vorbesc despre suspendarea unor finanţări europene nerambursabile pe motiv de încălcare a procedurilor, începând cu transparenţa, ori despre recentele critici privind ritmul de melc în care evoluează aprobarea proiectelor europene în brava noastră patrie.

Unele „neîmpliniri" sunt ale Guvernului? Desigur. Dar nu ne aflăm deja la a şasea updatare a Guvernului Boc, bazat non-stop pe sprijinul preşedintelui?