O lecţie de istorie prost primită

Declaraţiile insultătoare faţă de Rege ale preşedintelui au provocat mai multe reacţii decât temele privind revizuirea Constituţiei şi regionalizarea la un loc.

Declaraţiile insultătoare la adresa Regelui Mihai comise de eminentul istoric Traian Băsescu au reuşit să adune mai multe ecouri şi proteste chiar decât cele două teme diversioniste - prin momentul ales - lansate de preşedinte în prealabil. Şi pe bună dreptate, rareori a produs  Domnia Sa o declaraţie mai nepotrivită, oricât de mare maestru s-a dovedit în asemenea declaraţii. În câmpul politic poate fi diagnosticată o anume asimetrie. Dacă Opoziţia n-a ratat ocazia şi a sancţionat repetat gestul preşedintelui, dl Victor Ponta solicitând chiar acestuia să vină în faţa Parlamentului pentru a-şi prezenta scuzele cuvenite Regelui şi comunităţii evreieşti, Guvernul şi partidul de guvernământ tac precum peştii. Poate e şi firesc - de vreme ce s-a pronunţat premierul de facto şi adevăratul lider al PDL, ce-ar mai avea de spus dl Boc şi compania? În context, cea mai exotică reacţie a avut-o dl Iliescu - cel care-l fugărea pe Rege cu mascaţii pe şoselele patriei i-a aplicat preşedintelui în funcţie o binevenită lecţie de comportament în ceea ce priveşte istoria naţională şi personalităţile remarcabile ale acesteia! Aveam senzaţia că mai aud bine şi nu mai ştiu să citesc.

Mărturisesc că m-au interesat mai mult reacţiile intelectualilor, în special ale acelora acreditaţi la Cotroceni, decât cele ale politrucilor de toate culorile. Mai ales că intelectualii cu pricina, socotindu-l probabil pe Rege inofensiv politic, se manifestaseră cu simpatie faţă de acesta. În această privinţă, salut din nou comportamentul dlui Mircea Cărtărescu, care nu se află la prima distanţare de anumite gesturi şi declaraţii prezidenţiale. Deşi poet şi autor preferat al preşedintelui, care-l tot citeşte de vreo şapte ani, acesta s-a dovedit mai lucid şi mai onest decât toată tabăra de intelectuali ai preşedintelui. O adaug şi pe dna Andreea Pora, prima care a reacţionat, detaşându-se de umorile istorice prezidenţiale. În rest, tăcere. Vineri seară m-a sunat un amic ca să mă anunţe că „a reacţionat GDS-ul". Am rămas mut şi am dat căutare pe Google. Eroare. Nu GDS-ul „reacţionase", ci Consiliul său de Administraţie, deci nu domnii Liiceanu, Pleşu, Patapievici etc, ci Radu Filipescu, fostul disident anticomunist şi deţinut politic, Rodica Palade, Magda Cârneci, Andrei Cornea, Andrei Oişteanu, despre care nu-mi amintesc să-i fi văzut vreodată între fanii preşedintelui.

Cireaşa de pe tort aparţine însă dlui Vladimir Tismăneanu, cu un fel de reacţie „în trepte", ca rachetele cosmice! Prima a fost „no comment", normală, că poate omul, mereu prin avioane, nu era încă informat. A doua însă, în care Domnia Sa deploră exclusiv stilistica prezidenţială, face toţi banii. Dacă preşedintele l-ar fi insultat pe Rege mai de după perdea, totul ar fi fost OK, bag seama. Dreptul dumisale, doar că această poziţie e la 180 de grade de cea exprimată deja în „Raportul final...", pe care şi-l asumă în calitate de preşedinte al Comisiei Prezidenţiale... Sigur, şi-l asumase şi preşedintele când a condamnat comunismul în faţa Parlamentului, dar de la un politician nu aştept atâta rigoare cât de la un om de ştiinţă. În sfârşit, pe blogul său, dl Tismăneanu nici nu se mai referă la gestul incalificabil al preşedintelui, ci la valul de reacţii pe care acesta l-a provocat. Nu e vinovat preşedintele, vinovaţi sunt cei care i-au comentat, condamnând, gestul! Recunosc o irefutabilă logică tismăneană în această poziţie. Regret că nu s-a pronunţat până acum şi dl Traian Ungureanu - ar fi avut o excelentă ocazie să ne atragă atenţia că „un preşedinte pentru alte coordonate istorice" a atins şi statutul unui istoric de mare calibru...

Demnă de luat în seamă e reacţia Ambasadei SUA - solicitată să-şi prezinte poziţia, aceasta a înmânat presei alocuţiunea preşedintelui Truman de la ceremonia de decorare a Majestăţii Sale. Diplomatică acţiune, dar cât de tăioasă!.