Nervi de vară prezidenţiali

Una e să se răstească preşedintele la noi şi să intre în ceartă cu sinistraţii, dar e cu totul altceva să se zborşească la Comisia Europeană. Asta nu face bine nimănui, cu atât mai puţin ţării.

Cam de pe la începutul verii, iubitului nostru preşedinte ţara nu-i mai place, gura nu-i mai tace. A devenit vag agitat, nervii par să nu mai fie foarte bine controlaţi. Când ne-a anunţat primele măsuri de austeritate, avea o satisfacţie pe chip, de parcă acestea erau mai degrabă o pedeapsă pentru noi, „popor, prostime", decât o soluţie pentru ieşirea din criză. Apoi, s-a răstit puţin la Guvern, peste care a dat buzna şi cu fixarea unor termene, chestiune care nu ţine de fişa postului, dar şi „în fizic", cu prilejul unei şedinţe la Palatul Victoria, chestiune trecută în fişa postului, dar nu într-o versiune atât de ofensivă, România nefiind, deocamdată şi har Cerului!, republică prezidenţială.

Cu prilejul ultimei „întoarceri la popor", când cu inundaţiile, preşedintele a cam întrecut măsura sau, mai optimist, s-a depăşit pe sine însuşi. Mai peste tot s-a zborşit la nenorociţii acoperiţi de ape şi s-a pus sistematic în clanţă cu doamnele sinistrate, proaspăt încălţate la toc înalt de apropiata şi inestimabila colaboratoare a preşedintelui, dna Cocoş-Udrea. De ce îşi iese dl Băsescu aşa de des şi atât de repede din pepeni? Abuzează de ceva? Din contră, se privează de ceva ce i-ar fi de folos în controlul nervilor? Îl roade gândul că nu va rămâne în istorie ca un personaj ilustru, deşi a combătut cu fermitate şi post festum hidra comunismului şi a dezlănţuit o campanie neînfricată împotriva corupţiei? Îşi dă, prin urmare, seama că aceasta, istoria, îl va înregistra ca pe un produs de serie al mediocrei politichii aborigene? De fapt, nici nu prea contează motivaţia, dizgraţioase şi cu totul neprezidenţiale rămân spectacolele în sine. Nu că n-am fi obişnuiţi după plecarea intempestivă şi cam băută la volanul maşinii şi diverse alte episoade, de la „ţigancă împuţită" la „licuriciul cel mare" de pe axa Bucureşti - Londra - Washington!

Însă toate acestea sunt aşa, mai de uz intern, mai pentru noi başbuzucii. Din nefericire, multiubitul nostru preşedinte dă nişte spectacole ieşite de sub control şi pentru exterior. Iată, cu ocazia publicării ultimului Raport al Comisiei Europene în chestiunea bravei noastre Justiţii, preşedintele chiar a făcut o nefăcută, punând ţara într-o lumină foarte proastă în relaţia cu UE. Şi după aceea se mai plânge că nu e primit de liderii importanţi ai lumii. Dar cine naiba s-ar întâlni cu cineva care acuză CE de minciună?! Şi măcar de ar fi fost, dar unde Dumnezeu este minciuna în afirmaţiile că România nu şi-a respectat angajamentele asumate, că nu s-au înregistrat progrese în combaterea corupţiei şi în descrierea cu precizie chirurgicală a mecanismelor prin care banii publici trec în mâinile demnitarilor, ale rudelor şi clienţilor acestora? Măcar ­de-ar fi minciună, din păcate e adevărul gol-goluţ şi foarte păgubos pe deasupra. Aşa-i trebuie băbuţei UE dacă ne-a primit în club deşi respectam cu totul aproximativ condiţiile de aderare!

Lăsând însă gluma la o parte, eu încă mai sper că vacanţa îi va prinde bine preşedintelui şi că toamna va fi un sfetnic bun. Mai are peste patru ani din cel de-al doilea mandat. Dacă îl lasă nervii abia după şase luni, nu-i a bună. Nici pentru Domnia Sa, nici pentru noi, nici pentru ţară.